Matei 13, 24-30 (Pilda neghinei)

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemenea este Împărăția cerurilor omului care a semănat sămânță bună în țarina sa. Dar, pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmașul lui, a semănat ne­ghină printre grâu și s-a dus. Iar dacă a crescut paiul și a făcut rod, atunci s-a arătat și neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu oare sămânță bună în țarina ta? De unde, dar, are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaș a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voiești, deci, să ne ducem și s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeți odată cu ea și grâul. Lăsați să crească împreună, și grâul, și neghina, până la seceriș, iar la vremea secerișului voi zice secerătorilor: Pliviți întâi neghina și legați-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunați-l în hambarul meu.”

Dumnezeu nu este autorul relelor

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a IX-a - Despre faptul că Dumnezeu nu este autorul relelor, IV-V, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 161; 163-164

„Mi s-ar putea spune:
- Dacă Dumnezeu nu este autorul relelor, pentru ce se spune în Scriptură: Eu sunt Cel ce am întocmit lumina și am făcut întunericul, făcând pace și zidind rele (Isaia 45, 7); și iarăși: S-au pogorât de la Domnul rele peste porțile Ierusalimului (Miheia 1, 12); și: Nu este răutate în oraș, pe care să n-o fi făcut Domnul (Amos 3, 6); iar cântarea cea mare a lui Moise spune: Vedeți, vedeți că Eu sunt și nu este Dumnezeu afară de Mine; Eu voi omorî și Eu voi face viu; Eu voi bate și Eu voi vindeca (Deuteronom 32, 39)? 
- Pentru un om care înțelege sensul Scripturii, nici unul dintre aceste texte nu cuprinde vreo acuzație împotriva lui Dumnezeu, că El ar fi autorul și făcătorul răului.
(...) Când auzi cuvintele: Nu este răutate în oraș, pe care să n-o fi făcut Domnul, gândește-te la cuvântul răutate! Scriptura vorbește aici de răutate în sensul de necaz adus asupra păcătoșilor pentru îndreptarea greșelilor lor, potrivit celor spuse de Dumnezeu: Că te-am necăjit și te-am înfometat ca să-ți fac bine (Deuteronom 8, 3). Înainte de a ajunge nedreptatea peste măsură de mare, Dumnezeu o oprește, după cum este oprit cursul unei ape cu stăvilare sau zăgazuri.
Pentru aceasta epidemiile care se abat asupra orașelor și popoarelor, uscăciunea văzduhului, nerodirea pământului, ca și toate celelalte nenorociri, care se întâmplă în viața fiecăruia, au scopul de a opri creșterea răutății. Deci, Dumnezeu trimite niște nenorociri ca acestea ca să înlăture nașterea adevăratelor nenorociri. Bolile trupești și nenorocirile din afară sunt făcute pentru zăgăzuirea păcatului. Deci, Dumnezeu distruge răul; dar răul nu este de la Dumnezeu. Pentru că și doctorul înlătură boala, dar nu bagă în trup boala. Distrugerile orașelor, cutremurele, inundațiile, zdrobirea armatelor, naufragiile și pieirea a nenumărate vieți omenești,

(Pr. Narcis Stupcanu)