Matei 13, 36–43

„În vremea aceea Iisus a intrat în casă, iar uceni­cii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămurește-ne nouă pilda cu neghina din țarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânța cea bună este Fiul Omului; Țarina este lumea, sămânța cea bună sunt fiii Împărăției, iar neghina sunt fiii celui-rău. Dușmanul care a semănat-o este diavolul, sece­ri­șul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Și, după cum se alege neghina și se arde în foc, așa va fi la sfârșitul veacului: Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, care vor culege din Împă­ră­ția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărăde­legea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.”

De unde vine răul

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a II-a, IV-V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1986), vol. 17, p. 90

„Nu este, deci, un gând binecredincios să spui că răul este făcut de Dumnezeu, pentru că nimic din cele contrarii nu vine de la contrariul său; nici viața nu naşte moarte, nici întunericul nu este început al luminii, nici boala nu aduce sănătate; în schimbările stărilor sufleteşti schimbările se fac de la contrarii la contrarii; dar la naşteri, cel născut nu se naşte din cineva care are o natură potrivnică lui, ci din cei de aceeaşi natură.
Dar pot fi întrebat:
- Dacă răul nu este nici nenăscut, nici făcut de Dumnezeu, de unde îşi are existența? Că nimeni din cei ce viețuiesc nu va spune că răul nu există! Ce să spunem?
- Răul nu are o existență vie şi însuflețită, ci este o stare sufletească potrivnică virtuții, din pricină că cei care nu sunt cu luare aminte asupra vieții lor se depărtează de bine.
(...) Din relele care ni se întâmplă în viață, pe unele ni le aduce firea noastră omenească, de pildă: bătrânețea și bolile; altele sunt datorită întâmplării, de pildă: faptele, care, în afara gândului nostru, au cauze străine, adeseori dureroase sau vesele, de pildă: când găsești o comoară săpând o fântână sau când, ducându-te în piață, îți iese în cale un câine turbat; alte rele depind de noi, de pildă: a-ți înfrâna poftele sau a da frâu liber plăcerilor, a-ți stăpâni mânia sau a bate pe cel care te-a supărat, a spune adevărul sau a minți, a fi blând şi măsurat sau îngâmfat şi mândru. Peste toate acestea tu eşti stăpân! Nu căuta începuturile lor în afară de tine, ci cunoaşte că răul ia început din căderile cele din voia ta. Dacă răul ar fi fără voia noastră şi nu cu voia noastră, atunci n-ar atârna asupra celor ce fac rău atâta frică de legi şi nici n-ar fi atât de nemiloase pedepsele date de tribunale pe măsura faptelor săvârşite de răufăcători.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 687

„Iar dacă după toate cele ce i-am spus încă mai întrebi: De unde vine răul?, îți voi spune: din trândăvie, din însoțirile cu cei răi, din disprețuirea virtuții.”