„În vremea aceea, venind în patria Sa, Iisus îi învăța pe ei în sinagoga lor, încât ei erau uimiți și ziceau: De unde are El înțelepciunea aceasta și puterile? Oare nu este Acesta fiul teslarului? Oare nu se numește mama Lui Maria și frații Lui: Iacov și Iosif și Simon și Iuda? Și surorile Lui oare nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Și se sminteau în privința Lui. Iar Iisus le-a zis: Nu este proroc disprețuit decât în patria lui și în casa lui. Și n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinței lor.”
Cine este Iisus?
Sfântul Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al Doilea împotriva arienilor, LXX, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 15, pp. 309-310
„Astfel a luat și trupul făcut și omenesc ca, înnoindu-l în calitate de Făcător, să-l îndumnezeiască în Sine, și așa să ducă în Împărăția cerurilor pe toți după asemănarea aceluia. Dar nu s-ar fi îndumnezeit omul unindu-se tot cu o creatură, deci, dacă Fiul n-ar fi fost Dumnezeu adevărat. Nici n-ar fi îndrăznit omul să stea în fața Tatălui, dacă n-ar fi Cuvântul prin fire și adevărat al Lui, Cel ce a îmbrăcat trupul. Și precum nu ne-am fi eliberat de păcat și de blestem, dacă trupul pe care l-a îmbrăcat Cuvântul n-ar fi fost trup omenesc - căci nu avem nimic comun cu ceea ce ne este străin - așa nu s-ar fi îndumnezeit omul dacă Cuvântul care S-a făcut trup n-ar fi fost prin fire din Tatăl și cu adevărat și propriu al Lui. Căci de aceea s-a făcut această unire, ca omul prin fire să se unească cu Cel prin fire Dumnezeu și mântuirea omului și îndumnezeirea lui să fie sigură. Deci, cei ce tăgăduiesc că Fiul este prin fire din Tatăl și propriu ființei Lui să tăgăduiască și că a luat trupul adevărat omenesc din Pururi Fecioara Maria. Căci n-am mai fi avut nici un folos nici dacă Cuvântul n-ar fi fost Fiul prin fire și adevărat al lui Dumnezeu, nici dacă n-ar fi fost trup adevărat cel pe care l-a luat.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea Întâi, Cap. 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 33-34
„Și dacă Tatăl este desăvârșit Lumină, și Fiul e de asemenea Lumină, cum va fi mai mic ca El? Căci, în acest caz, nu va mai fi desăvârșit lumină, ci va fi cuprins în parte de întuneric și va minți Evanghelistul care zice: Întunericul nu L-a cuprins pe El (Ioan 1, 5). Și dacă Tatăl e Viață, și Fiul e de asemenea Viață, cum va fi mai mic ca El? Căci, în acest caz, nu este în mod desăvârșit viață în noi, chiar dacă locuiește Hristos în omul dinlăuntru. Dar cei ce au crezut sunt în parte morți dacă Fiul cel venit în ei, fiind mai mic, nu este în mod deplin viață. Și deoarece trebuie să alungăm cât mai departe absurditatea acestora, spunem că Fiul este desăvârșit în Tatăl și egal cu El datorită identității ființei. (...) Deci, crezând în Fiul, credem și în Tatăl și în Sfântul Duh. Deci, Fiul nu este străin de Tatăl, ca unul ce e mai mic, ci una cu El, pentru că este din El după fire, și de aceea și egal cu El, și desăvârșit.”
(Pr. Narcis Stupcanu)
