Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 16, 13–19

Matei 16, 13–19

Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Data: 29 Iun, 2020

„În vremea aceea, venind Iisus în părțile Cezareei lui Filip, îi întreba pe ucenicii Săi, zicând: Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului? Iar ei au răspuns: Unii spun că ești Ioan Botezătorul, alții, Ilie, alții, Ieremia sau unul dintre proroci. Atunci Iisus le-a zis: Dar voi cine ziceți că sunt Eu? Răspunzând, Simon-Petru a zis: Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu. Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție aceasta, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui. Și îți voi da cheile Împărăției cerurilor; și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri, și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri.”

Cum au propovăduit Apostolii Evanghelia

Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Zecea, Capitolul al Doilea, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, pp. 965-966

„Dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi. Prin aceasta nu-i lasă să primească învățătura Sa cu descurajare. Şi face şi aceasta foarte bine. Cel chemat spre asta socoteşte că osteneala lui va suferi o mare pagubă dacă nu vor asculta de cuvintele lui. Dar să nu simtă ei aceasta niciodată. Spunând aşa, a indicat şi folosul străduințelor lor, dar le-a arătat şi că va face şi pentru ei ceea ce a făcut El. Şi aceasta va avea loc în cugetarea ascultătorilor, căci va duce pe fiecare mai uşor la ceea ce vrea cel ce propovăduieşte. Şi nu le e greu celor ce propovăduiesc cele bune şi ştiu să semene cu putere dumnezeiască cuvântul folositor să înțeleagă că vor reuşi să împlinească cele ce nu ne sunt nouă cu putință, prin credință. Aceasta ne va fi spre ştiință din întâmplarea cu talanții împărțiți în chip diferit. Căci unul a primit zece talanți, altul cinci, altul doi, dar a existat şi unul care, refuzând să folosească talantul, l-a îngropat în pământ. De aceea a auzit: Slugă vicleană şi leneşă, trebuia să pui banii mei la zaraf, şi Eu, venind, aş fi luat ceea ce e al Meu cu dobândă (Matei 25, 27). Deci, precum cei deprinşi cu lucrarea pământului şi ocupați cu ea, după ce brăzdează pământul cu plugul şi pun apoi în el sămânța, nu-şi mai atribuie celelalte lucrări, ci le lasă puterii şi harului dumnezeiesc, anume înrădăcinarea şi producerea rodului a ceea ce s-a semănat, tot aşa socotesc că şi cel ce propovăduieşte cele bune e dator să comunice numai cuvântul, iar celelalte să le lase în seama lui Dumnezeu. Deci Mântuitorul, şi prin îndemnul acesta, adaugă ucenicilor Săi un leac pentru lipsa lor de curaj, care să le vindece lenevirea. Nu trebuie să şovăiți, zice, ci să luați râvna să învățați, chiar dacă unii dintre cei sfătuiți nu iau seama la învățătura dată lor. Aflând neprimite de către mulți chiar cuvintele Mele, nu vă ridicați peste slava Mea, ci, rămânând în urma ei, nu căutați să o disprețuiți. Această învățătură le era trebuincioasă Sfinților Apostoli.”

(Pr. Narcis Stupcanu)