Matei 16, 20-24

„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându‑L la o parte, a început să‑L dojenească, zicându‑I: Fie‑Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcându‑Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie.”

Lepădarea de sine

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LV, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 635

„Să te lepezi de tine însuți!, adică: Să n‑ai nimic comun cu tine însuți, ci să te dai primejdiilor, muncilor; aşa suflet să ai, ca şi cum n‑ai suferi tu acestea, ci altul! Şi n‑a spus: Să se tăgăduiască, ci: Să se lepede. Iar a te lepăda e mai mult decât a te tăgădui. Şi să‑şi ia crucea lui. Luarea crucii este o urmare a lepădării de sine. Şi ca să nu socoteşti că a te lepăda de tine înseamnă numai a suferi cuvintele rele, ocările şi insultele, Hristos spune până unde trebuie să meargă lepădarea de sine; adică până la moarte, chiar moartea ruşinoasă. De aceea n‑a spus: Să se lepede de sine până la moarte, ci: Să‑şi ia crucea lui arătând moartea cea ruşinoasă - şi că nu trebuie făcută aceasta o dată, nici de două ori, ci toată viața.”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 8, R. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 235

„(...) Acela se leapădă de sine, care se dezbracă de omul cel vechi cu faptele lui (Coloseni 3, 9), de cel stricat prin poftele rătăcirii (Efeseni 4, 22). El se leapădă şi de patimile lumeşti, care pot împiedica scopul pietății. Un asemenea om îi va socoti ca părinți adevărați pe aceia care l‑au născut în Hristos Iisus prin Evanghelie (I Corinteni 4, 15), iar ca frați pe cei care au primit acelaşi Duh al înfierii şi va privi toate averile ca străine, precum şi sunt în realitate. Cu un cuvânt, cum poate să mai fie părtaş grijilor lumii cel pentru care s‑a răstignit lumea întreagă prin Hristos şi el pentru lume? (Galateni 6, 14)”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 237, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 419

„Întrebarea 237: Care suflet se îndrumează spre voia lui Dumnezeu?

Răspuns: Cel care a primit propunerea Domnului, Care a zis: Dacă vine cineva către Mine, să se lepede de sine şi să‑şi ia crucea sa şi să‑Mi urmeze Mie (Matei 16, 24; Luca 14, 26). Căci dacă cineva nu va reuşi mai întâi să se lepede de sine şi să‑şi ia crucea va afla, pe măsură ce avansează, multe piedici care vin de la sine însuşi, (împiedicându‑l) să urmeze Domnului.”