Matei 16, 20-24 (Dojana lui Petru)

„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să păti­mească multe de la bătrâni și de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât și a treia zi să învieze. Și Petru, luându-L la o parte, a început să-L dojenească, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta. Iar El, întorcân­du-Se, a zis lui Petru: Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală Îmi ești; că nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Atunci Iisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”

Smintirea altora sau ducerea în ispită

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mici, Î. 261, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 429

„(...) Nu trebuie să se îndoiască cei care cred în acea judecată a lui Dumnezeu, pe care a hotărât-o împotriva celui căruia i s-a poruncit să vestească poporului, dar a tăcut, zicând că: sângele celui care a greșit, din mâinile străjerului se va cere (Iezechiel 3, 18). Că acest lucru este adevărat și de netrecut a încredințat Apostolul care a spus: eu sunt curat de acum de sângele tuturor, pentru că nu m-am lenevit să vă vestesc toată voia lui Dumnezeu (Fapte 20, 26-27). Iar dacă cel care numai a tăcut se găsește vinovat pentru sângele celui care a greșit, ce poate să spună cineva pentru cei care, prin ceea ce fac sau prin ceea ce vorbesc, smintesc pe alții?”

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Șaptea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, p. 251

„(...) De ți se va întâmpla vreo vătămare, fie vreunuia din cei ce-au fost botezați și pecetluiți prin har (unși cu Sfântul Mir), ca apar­ținând lui Dumnezeu, fie vreunuia din cei ce nu sunt încă astfel, cel ce s-a făcut pricină de sminteală va fi supus pedepsei; și-i va rămânea lui stârvul, adică a lui va fi moartea celui ce a pătimit-o. Dar și Mântuitorul ține să ne asigure, zicând: De va sminti cineva pe unul din acești mici care au crezut în Mine, de folos i-ar fi lui să-și atârne de grumaz o piatră de moară și să se înece în adâncul mării (Matei 18, 6).
PALADIE: Drept ai grăit.
CHIRIL: Dar poți vedea ușor cum ne arată legea prin alte ghicituri că e primejdios a păcătui și mai ales față de frați. Căci atunci când lovim conștiința lor slabă, păcatul nostru trece asupra lui Hristos.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXXIII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 828

„Dacă te încarci de păcate când nu ești de folos celor din jurul tău, ce iertare mai poți avea când faci rău altora și când împiedici pe alții să facă bine?”

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile morale, Reg. 33, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 130

„Tot ce se împotrivește voinței Domnului este sminteală.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)