Matei 19, 3-12

„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus fariseii, ispitindu-L și zicând: Se cuvine oare omului să-și lase femeia sa pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-ați citit că Cel ce i-a făcut de la început «i-a făcut bărbat și femeie?» Și a zis: «Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de femeia sa și vor fi amândoi un trup», așa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Așadar, pentru ce Moise a poruncit să-i dea carte de despărțire și să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsați pe femeile voastre, dar din început nu a fost așa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, și se va însura cu alta săvârșește adulter; și cine s-a însurat cu cea lăsată săvârșește adulter. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toți pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut așa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni și sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înșiși pentru Împărăția cerurilor. Cine poate înțelege să înțeleagă.”

Divorțul

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVI, II, în Părinți și Scriitori Biseri­cești (1987), vol. 21, p. 321

„De are cineva femeie necredincioasă și ea vrea să locuiască cu el, să n-o lase. Iar femeia dacă are bărbat necredincios și el vrea să locuiască cu ea, să nu-l lase (I Corinteni 7, 12-13). Ai văzut ce mare pogorământ (îngăduință)? «Chiar dacă este păgână, spune Pavel, chiar dacă este necredincioasă și vrea să locuiască cu el, să nu o îndepărteze!». Și iarăși: Chiar dacă este păgână femeia, chiar dacă este necredincioasă, să n-o alungi, dacă vrea să locuiască cu tine. Ce știi, femeie, de-ți vei mântui bărbatul sau ce știi, bărbate, de-ți vei mântui femeia? (I Corinteni 7, 16). Ai văzut că nu oprește căsătoria cu un necredincios sau cu o necre­dincioasă? Ascultă-l iarăși chiar pe Hristos grăind ucenicilor Săi: Iar eu vă zic vouă: Oricine își va lăsa femeia lui afară de pricină de desfrânare, o face să săvâr­șească preadesfrânare (Matei 5, 32). Cât de mare și covârșitoare este iubirea de oameni a lui Dumnezeu! «Chiar de este necredincioasă, spune Dumnezeu, chiar de este păgână, pri­mește-o, ține-o! Dar dacă păcătu­iește față de tine, dacă uită datoriile căsătoriei și trăiește cu alții, ți-i îngăduit să o izgonești din casă, s-o lași».”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LXII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 717

„Dumnezeu dintru început i-a făcut pe ei bărbat și femeie, și legea aceasta, chiar dacă pare dată acum de Mine, este mai veche decât legea lui Moise și-i foarte chibzuită, că n-o aduce numai pe femeie alături de bărbat, ci-i porun­cește să lase pe tatăl și pe mama ei; și nici nu legiuiește ca bărbatul să vină la femeia sa, ci să se lipească de ea; iar prin acest cuvânt arată că unirea este de nedesfăcut.”