„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Matei 21, 43–46
„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.”
Cum putem intra în Împărăția cerurilor
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 113
„Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) şi să moştenească viața veşnică, dar urmează înclinărilor voinței lor şi nu renunță la ele, semănând deşertăciuni. Vor să moştenească viața veşnică, fără să se lepede de sine, lucru care este imposibil. Adevărat este cuvântul Domnului: Aceia trec prin viață nevătămați, care, potrivit poruncii Domnului, se leapădă de toate poftele lumii, de plăcerile, preocupările şi legăturile ei, care numai pe El Îl au înaintea ochilor, care doresc să împlinească poruncile Lui, care nu-şi îngăduie să pună alături de acea iubire ceva din poftele sau dorințele acestui veac, aceia dobândesc Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 117-118
„Citind Scripturile, (vedem) că un drept a bineplăcut lui Dumnezeu, că unul s-a făcut prieten şi vorbea cu Dumnezeu, că toți părinții s-au făcut prieteni şi moştenitori ai lui Dumnezeu, pentru că au suportat atâtea necazuri pentru Dumnezeu, pentru că au arătat curaj şi s-au luptat (împotriva celui rău). De aceea îi fericim. Dar noi voim să dobândim daruri şi vrednicii egale cu ale lor, dorim să primim acele haruri minunate, însă trecem cu vederea ostenelile şi luptele, necazurile şi suferințele lor; dorim fierbinte să obținem onorurile şi răsplata pe care ei au primit-o de la Dumnezeu, dar nu voim să luăm asupra noastră ostenelile, luptele şi necazurile lor! Îți spun: orice om vrea şi doreşte - chiar şi desfrânatele, vameşii şi oamenii cei nedrepți - să dobândească uşor, fără osteneli şi lupte, Împărăția (lui Dumnezeu); însă (tocmai) pentru aceasta se interpun ispitele, încercările cele multe, necazurile, luptele şi ostenelile, ca să se descopere cine iubeşte cu adevărat, din tot sufletul şi cu toată puterea sa, până la moarte, numai pe Domnul şi cine iubeşte pe altcineva alături de El. Pe drept, deci, intră în Împărăția cerurilor aceia care, potrivit cuvântului Domnului, se leapădă de sine şi iubesc pe Domnul mai mult decât propria lor viață; pe drept sunt răsplătiți cu daruri cereşti pentru marea lor iubire.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XII, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 144
„Este cu neputință să intre cineva în cetatea sfinților (...) evitând suferințele, calea cea strâmtă, aspră şi cu multe încercări.”