Matei 21, 43-46 (Cine va primi Împărăția cerurilor)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Adevărat vă spun vouă că Împărăția lui Dumnezeu se va lua de la voi și se va da neamului care va face roadele ei. Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va zdrobi. Iar arhiereii și fariseii, ascultând pildele Lui, au înțeles că despre ei vorbește. Și căutând să-L prindă, s-au temut de popor, pentru că Îl socotea proroc.”

Roadele credinței - faptele bune

Herma, Păstorul, Porunca ­VIII-38, 8-11, în Părinți și Scriitori Bisericești (1979), vol. 1, pp. 310-311

„– Arată-mi, Domnule, i-am spus eu, puterea faptelor bune, ca să umblu în ele și să slujesc lor, pentru ca, săvârșindu-le, să mă pot mântui.
– Ascultă, mi-a zis el, faptele cele bune pe care trebuie să le faci și de la care nu trebuie să te înfrânezi.
Mai întâi de toate credința, frica de Domnul, dragostea, unirea, cuvintele dreptății, adevărul, răbdarea. Nimic nu-i mai bun decât acestea în viața oamenilor. Dacă cineva le va păzi pe acestea și nu se va înfrâna de la ele, fericit va fi în viața lui. Ascultă apoi pe cele ce urmează acestora: să le sprijini pe văduve, să-i cercetezi pe orfani și pe săraci, să-i izbăvești din nevoi pe robii lui Dumnezeu, să fii iubitor de străini - că în iubirea de străini se vede uneori facerea de bine -, să nu te împotrivești nimănui, să fii liniștit, să fii mai sărac decât toți oamenii, să-i respecți pe bătrâni, să faci dreptate, să păzești frățietatea, să înduri ocara, să fii îndelung-răbdător, să nu ții minte răul, să-i mângâi pe cei cu sufletul chinuit, să nu-i respingi pe cei zdruncinați în credință, ci să-i întorci și să-i faci veseli, să-i sfătuiești pe cei ce păcătuiesc, să nu-i asuprești pe datornici și pe cei lipsiți și altele asemenea acestora.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia III, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 43

„Vistierie sigură a faptelor bune este uitarea faptelor bune! Faptele bune sunt ca lucrurile de preț. ­Dacă am pune în piață în văzul tuturor hainele noastre scumpe și aurul nostru, am atrage asupra noastră tâlharii; dar, dacă le ținem în casă și le ascundem, le punem în deplină siguranță. Tot așa și cu faptele bune: dacă ni le aducem mereu aminte, mâniem pe Stăpân, întrarmăm pe dușman, pe diavol, și-l chemăm să ni le fure; dar dacă nu le știe nimeni, ci numai Cel ­Care trebuie să le știe, le-am pus la loc sigur.”

Sfântul Macarie Egipteanul, ­Cele cincizeci de omilii duhov­ni­cești, omilia XXVI, 20, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 211

„Datoria omului aceasta este: fie că postește, fie că priveghează, fie că se roagă, fie că face ceva bun, pe toate acestea să le atribuie Domnului și să zică: Dacă Dumnezeu nu m-ar fi întărit, n-aș fi putut să postesc, nici să mă rog, nici să mă desprind de lume. Și astfel, Dumnezeu, văzând buna ta intenție, (văzând) că faptele, pe care tu în chip firesc le faci, I le atribui Lui, îți va dărui pe cele ce Îi sunt proprii (și anume, bunurile) cele duhovnicești, divine și cerești. Care sunt acestea? Roadele Duhului sunt bucuria și veselia.”

(Pr. Narcis Stupcanu)