Matei 23, 29-39 (Prorocii și fariseii)

„Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Vai vouă, căr­turarilor și fariseilor fățarnici! Că zidiți mormintele prorocilor și împodobiți pe ale drepților și ziceți: Dacă am fi fost noi în zilele părin­ților noștri, n-am fi fost părtași cu ei la vărsarea sângelui prorocilor. Așadar, mărturisiți voi înșivă că sunteți fii ai celor ce au ucis pe proroci. Dar voi întreceți măsura părinților voștri! Șerpi, pui de vi­pe­re, cum veți scăpa de osânda gheenei? De aceea, iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărtu­rari; dintre ei veți ucide și veți răs­tigni; dintre ei veți biciui în sina­gogi și-i veți urmări din cetate în cetate, ca să cadă asupra voastră tot sângele drepților răspândit pe pământ, de la sângele dreptului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ați ucis între templu și altar. Adevărat grăiesc vouă: Vor veni acestea toate asupra acestui neam. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și cu pietre ucizi pe cei trimiși la tine! De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu ați voit! Iată, casa voastră vi se lasă pustie; căci vă zic vouă: De acum nu Mă veți mai vedea până când nu veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».”

Ce este binecuvântarea?

Sfântul Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în Părinți și Scriitori Bisericești (1991), vol. 38, pp. 402-403

„Nu mâna omului e cea care binecuvântează, ci El Însuși, Domnul. Că toată darea cea bună și tot darul bun și toată binecuvântarea de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor, după cum s-a scris (Iacob 1, 17). Iar calea binecuvântării e Hristos; și El ne este distribuitorul bunătăților veșnice; în El și prin El ni se dau toate cele de la Tatăl. Astfel dumnezeiescul Pavel zice: Har vouă și pace de la Tatăl vostru și de la Domnul nostru Iisus Hristos (Romani 1, 7). Deci suntem binecuvântați în numele lui Dumnezeu. Și arătând subțire modul acesteia, a spus că preotul care binecuvântează trebuie să zică: Domnul să te binecuvânteze și să te păzească pe tine, Domnul să-Şi arate fața Lui peste tine și să te miluiască pe tine. Domnul să îndrepte spre tine fața Lui și să-ți dea ție pace. Binecuvântarea ne păzește desfăcând blestemul și preschimbând pe cel ce a păcătuit, spre a fi vrednic de laudă în Hristos. Și martor pentru aceasta e Hristos Însuși, cum s-a scris: Binecuvântat este Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care ne-a binecuvântat pe noi întru toată binecuvântarea duhovnicească întru cele cerești în Hristos, precum ne-a ales pe noi întru El înainte de întemeierea lumii ca să fim noi sfinți și neprihăniți îna­intea Lui; Care ne-a rânduit pe noi de mai înainte cu iubire spre înfierea prin Hristos în El (Efeseni 1, 3-5).
Vezi că lepădarea s-a ivit din pricina păcatului și omul e binecuvântat și primit spre înfiere prin împărtășirea de Duhul, pe Care l-a vărsat peste noi cu îmbelșugare Cel ce nu-L dăruiește pe El sfin­ților în parte, ci îl sădește în ei din plinătatea Lui.”

(Pr. Narcis Stupcanu)