Matei 4, 1–11 (Ispitirea Mântuitorului)

„În vremea aceea Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Atunci, apropiindu-se, ispititorul a zis către El: Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu». Atunci diavolul L-a dus în Sfânta Cetate, L-a pus pe aripa templului și I-a zis: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău». Iar Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău». Apoi diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor, și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești». Atunci L-a lăsat diavolul și, iată, îngerii venind la El Îi slujeau.”

Felurile ispitelor

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a VI-a, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 113

„Suntem ispitiți în două chipuri: fie prin necazurile care încearcă inimile noastre, ca pe aur în cuptor, vădind, prin răbdarea în suferințe, tăria inimilor noastre, fie adeseori chiar prin bunăstarea materială, care pentru mulți este o astfel de încercare a tăriei inimilor noastre. Că-i la fel de greu să-ți păstrezi sufletul neînfrânt când ești în necazuri, ca și să nu te mândrești, umilind pe alții, când ești bogat și ai de toate. Pildă de cel dintâi fel de încercare este marele Iov, luptătorul cel neînvins, care a primit, cu inimă necutremurată și cu gânduri neschimbate, asaltul diavolului, pornit asupra lui cu furia unui torent. S-a arătat cu atât mai mare decât ispitele diavolului, cu cât atacurile date de dușman păreau mai mari și mai de neînvins. Printre alte multe pilde de ispite care ne vin de pe urma unei vieți înfloritoare și pline de belșug este și bogatul despre care ni s-a citit azi din Evanghelie. Bogatul acesta avea bogăție, dar mai nădăjduia alta. Și Dumnezeu cel iubitor de oameni nu l-a osândit de la început pentru purtarea lui lipsită de recunoștință, ci mereu îi adăuga altă bogăție la bogăția de mai înainte, doar-doar îl va sătura odată și-i va îndupleca sufletul să fie darnic și milostiv.”

Sfântul Vasile cel Mare, Epistole, Epistola 42, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 100

„De aceea, frate, să fii mai întâi răbdător la orice ispite. Căci prin câte feluri de ispite nu-i încercat cel credincios: pagube lumești, învinuiri, minciuni nesupuneri, clevetiri, prigoniri ? Prin acestea și prin altele de felul lor e pus la încercare cel credincios.”