„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Matei 4, 1–11 (Ispitirea Mântuitorului)
„În vremea aceea Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de către diavol. Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, la urmă a flămânzit. Atunci, apropiindu-se, ispititorul a zis către El: Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu». Atunci diavolul L-a dus în Sfânta Cetate, L-a pus pe aripa templului și I-a zis: Dacă Tu ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: «Îngerilor Săi va porunci pentru Tine și Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbești de piatră piciorul Tău». Iar Iisus i-a răspuns: Iarăși este scris: «Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău». Apoi diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate împărățiile lumii și slava lor, și I-a zis Lui: Acestea toate Ți le voi da Ție dacă vei cădea înaintea mea și Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Mergi înapoia Mea, Satano, căci scris este: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și Lui singur să-I slujești». Atunci L-a lăsat diavolul și, iată, îngerii venind la El Îi slujeau.”





