Matei 5, 14–19

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă. Nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri. Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau prorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, și va învăța așa pe oameni, foarte mic se va chema în Împărăția cerurilor; iar cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor.”

Sfaturile Sfinților Trei Ierarhi

Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cap. II, Î. 2, R. I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 220

„Iubirea de Dumnezeu nu se poate învăța. Căci nici să ne bucurăm de lumină şi să râvnim după viață n-am învățat de la altul, nici să iubim pe cei care ne-au născut sau ne-au hrănit nu ne-a învățat altul. Astfel, deci, cu mult mai mult învățarea iubirii de Dumnezeu nu vine din afară; ci deodată cu întocmirea vieții, adică a omului, ni s-a împlântat oarecare rațiune ca sămânță, care are de la sine înclinarea (facultatea) de a-şi însuşi iubirea. Această sămânță de rațiune au primit-o şi cei care învață poruncile lui Dumnezeu şi prin harul lui Dumnezeu devin capabili s-o cultive cu sârguință, s-o dezvolte cu înțelepciune şi s-o ducă la desăvârşire.”

Sfântul Grigorie Teologul, Epistole, Epistola 157 (Către Teodor), 2-3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, p. 385

„În acribie nu e nici un strop de invidie! Totuși cele ce țin de prietenie să nu fie împiedicate astfel. Copiii preaiubitului meu Nicobulos vin în oraș spre a învăța tahigrafia; să ai față de ei o privire binevoitoare și părintească (căci pentru aceasta nu stau împotrivă canoanele) și veghează ca să meargă cât mai des la biserică.
Intenționez ca, în ceea ce pri­vește caracterul, ei să fie modelați după forma virtuții, aflân­du-se cât mai des în preajma desăvârșirii tale.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre slava deșartă și despre cum trebuie să își crească părinții copiii, 19-20, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 16, p. 352

„Crește un atlet pentru Hristos! Învață-ți copilul din prima vârstă să trăiască evlavios, chiar dacă este în lume! Dacă vei întipări în sufletul lui încă fraged învățăturile cele bune, nimeni nu va putea să i le desprindă; ele se întăresc ca și sigiliul aplicat pe ceară. Copilul, când e mic, tremură, se teme și are respect și de chipul tău, și de cuvintele tale, și de tot ce faci. Întrebuințează cum trebuie superioritatea ta! Tu ești cel dintâi care te vei bucura de bunătăți dacă ai un copil bun și apoi Dumnezeu. [Prin educarea copilului tău] lucrezi pentru tine însuți.”