Matei 7, 1-8 (Judecarea aproapelui)

„Zis-a Domnul: Nu judecați, ca să nu fiți judecați; căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați, și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău și, iată, bârna este în ochiul tău? Fățarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Nu dați cele sfinte câinilor, nici nu puneți mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și, întorcându-se, să vă sfâșie pe voi. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află și celui care bate i se va deschide.”

De ce este păcat să judeci pe celălalt?

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIII, I-II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 294

„Când judeci pe altul, fără cruțare, pentru păcatele lui, nu-l pedepsești pe el cu cea mai grea pedeapsă, ci pe tine.
(...) Să nu judeci!, adică să nu fii aspru judecător. De altfel, după cum am spus mai îna­inte, porunca aceasta nu privește păcatele mari, păcatele interzise cu desăvârșire, ci păcatele ce nici nu par a fi păcate. De aceea a și spus Hristos: Pentru ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău n-o vezi? (Matei 7, 3) Mulți fac astăzi așa. Dacă văd pe un monah că are o haină mai bună pe el, îndată îi pun înainte legea lui Hristos, deși ei răpesc bunurile altora și își strâng, în fiecare zi, averi peste averi. Dacă văd pe un altul că gustă dintr-o mâncare mai aleasă, îndată îl critică cu asprime, deși ei, în toate zilele, o duc numai în beții, în chefuri și ospețe, nedându-și seama că, odată cu păcatele lor, își adună cu asta și mai mult foc și se lipsesc de orice apărare. Când judeci cu atâta asprime greșelile semenilor tăi, ai pus tu cel dintâi legea că trebuie cercetate cu toată luarea aminte și păcatele tale. Nu socoti dar aspră porunca lui Hristos, dacă și ție ți se va cere tot așa socoteală!”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 295

„Vezi dar că Hristos nu ne oprește să judecăm pe alții, ci ne poruncește să scoatem mai întâi bârna din ochiul nostru și apoi să îndreptăm păcatele celorlalți? Fiecare cunoaște mai bine păcatele lui decât pe ale altora; fiecare vede mai bine păcatele cele mai mari decât pe cele mai mici; și fiecare se iubește mai mult pe el decât pe altul. Deci, dacă o faci pe grijuliul, fii grijuliu mai întâi cu tine însuți, unde păcatul este și mai vădit și mai mare. Iar dacă nu ești grijuliu cu tine însuți, apoi lămurit lucru este că și pe fratele tău nu-l judeci pentru că te îngrijește soarta lui, ci pentru că-l urăști și vrei să-l faci de ocară. Dacă aproapele tău trebuie judecat, apoi s-o facă unul care nu are astfel de păcate, nu tu.” 

(Pr. Narcis Stupcanu)