Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Matei 7, 21–23

Matei 7, 21–23

Un articol de: Pr. Narcis Stupcanu - 06 Iun, 2018

„Zis-a Domnul: Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu în numele Tău am prorocit și nu în numele Tău am scos diavoli și nu în numele Tău minuni multe am făcut? Și atunci voi mărturisi lor: Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea.”

Cum intrăm în Împărăția cerurilor

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhov­nicești, omilia V, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, pp. 117-118

„(...) Cei care voiesc să devină moștenitori (ai bunurilor cerești), se cuvine să nu iubească nimic (mai presus) de Dumnezeu, pentru ca, atunci când sunt puși la încercare, să fie tari și să-și păstreze iubirea desăvârșită față de Domnul. Unii ca aceștia, iubind pe Dumnezeu mai presus de orice și dezlegându-se de iubirea oricărui lucru din lumea (aceasta), vor putea duce lupta până la capăt. (...) De aceea, este nevoie totdeauna de multă credință, îndelungă-răbdare, luptă, chinuri, de foame și sete după bine, de istețime, curaj, discernământ și judecată. Cei mai mulți dintre oameni voiesc să dobândească Împărăția (cerurilor) fără luptă, osteneli și sudoare; însă acest lucru este imposibil. Este precum se întâmplă în viața de toate zilele, când oamenii merg la cel avut să lucreze vara (la câmp) sau să facă altceva pentru a-și procura cele necesare pentru trai, dar unii fiind leneși, nu lucrează după cum trebuie și cât trebuie și cu toate acestea voiesc să primească plata întocmai ca aceia care s-au trudit din greu, ca și când au făcut lucrul lor. Citind Scripturile, (vedem) că un drept a bineplăcut lui Dumnezeu, că unul s-a făcut prieten și vorbea cu Dumnezeu, că toți părinții s-au făcut prieteni și moștenitori ai lui Dumnezeu, pentru că au suportat atâtea necazuri pentru Dumnezeu, pentru că au arătat curaj și s-au luptat (împotriva celui rău). De aceea îi fericim. Dar noi voim să dobândim daruri și vrednicii egale cu ale lor, dorim să primim acele haruri minunate, însă trecem cu vederea ostenelile și luptele, necazurile și suferințele lor; dorim fierbinte să obținem onorurile și răsplata pe care ei au primit-o de la Dumnezeu, dar nu voim să luăm asupra noastră ostenelile, luptele și necazurile lor!
Îți spun: orice om vrea și dorește - chiar și desfrânatele, vameșii și oamenii cei nedrepți - să dobândească ușor, fără osteneli și lupte Împărăția (lui Dumnezeu); însă (tocmai) pentru aceasta se interpun ispitele, încercările cele multe, necazurile, luptele și sudorile, ca să se vădească cine iubește cu adevărat, din tot sufletul, și cu toată puterea sa, până la moarte, numai pe Domnul și cine iubește pe altcineva alături de El. Pe drept, deci, intră în Împărăția cerurilor aceia care, potrivit cuvântului Domnului, se leapădă de sine și iubesc pe Domnul mai mult decât propria lor viață; pe drept sunt răsplătiți cu daruri cerești pentru marea lor iubire.”