„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
24 Dec, 2024
Micul catehism: Când creştinii se roagă în biserică, Se roagă şi Hristos împreună cu ei
Domnul Hristos, prin lucrarea Sa mântuitoare, a făcut posibilă comunicarea omului cu Dumnezeu. Unirea dintre Dumnezeu şi om s-a realizat, în primul rând, în Persoana divino-umană a Domnului, iar prin trupul Lui s-a extins viaţa dumnezeiască la oameni. Hristos a instituit un cult nou, spiritual, care sfinţeşte şi uneşte cu Dumnezeu. În general, toate rugăciunile şi actele de cult din slujbele Bisericii urmăresc descoperirea şi coborârea lui Dumnezeu la om şi înălţarea omului la Dumnezeu, prin har.
Prin cultul ei, Biserica urmăreşte să împărtăşească credincioşilor harul sfinţitor al lui Dumnezeu, darurile şi binefacerile Sale, necesare mântuirii şi creşterii duhovniceşti a credincioşilor. Lucrarea sfinţitoare se realizează în special prin intermediul Sfintelor Taine şi al ierurgiilor, adică acele slujbe de binecuvântare şi sfinţire prin rânduiala cărora se împărtăşeşte harul dumnezeiesc întregii existenţe omeneşti, întregii creaţii. Sfântul Ambrozie se întreba: „Cine este făcătorul Tainelor dacă nu Domnul Iisus? Din cer au venit aceste Taine, căci tot sfatul din cer este“. Mântuitorul a instituit aceste lucrări sfinte nu doar pentru a-L comemora în anumite împrejurări, ci în primul rând pentru a transmite credincioşilor viaţa Sa dumnezeiască şi pentru a Se face mereu prezent în Biserică şi în comunitatea creştină. Când creştinii se roagă în Biserică, Se roagă şi Hristos împreună cu ei, iar cultul se transformă într-un dialog cu Dumnezeu. Domnul vorbeşte creştinilor prin Sfânta Evanghelie, le împărtăşeşte viaţa Sa dumnezeiască prin Sfintele Taine şi îi îndrumă pe calea mântuirii. Prin cult credinciosul se adresează lui Dumnezeu, asemenea profetului Samuel: „Vorbeşte, Doamne, robul Tău ascultă...!“ (I Regi 3, 9). Scopul cel mai important al oricărui act de cult este de a-l orienta pe om către Dumnezeu, de a pogorî harul divin la om, făcând astfel posibilă legătura sfântă care uneşte, în chip invizibil, cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu.
