Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Ce se cuvine să facem când avem un nou-născut în familie? (I)

Micul catehism: Ce se cuvine să facem când avem un nou-născut în familie? (I)

Un articol de: Constantin Grigore - 17 Iulie 2008

Părinţii Bisericii au alcătuit slujbe, rânduieli şi rugăciuni numite ierurgii, pentru binecuvântarea şi sfinţirea omului în diferite momente şi împrejurări din viaţa sa.

Ierurgiile prin care Biserica îşi arată grija faţă de copilul nou-născut şi de mama lui sunt: Rânduiala din Ziua întâi pentru femeia lehuză; Rânduiala din Ziua a opta după naştere, când se pune numele pruncului; Rânduiala îmbisericirii pruncului şi a rugăciunilor pentru curăţirea lehuzei la 40 de zile după naştere.

În ziua în care se naşte un copil se citeşte o rugăciune pentru sfinţirea apei de către preotul de caritate din cadrul maternităţii. În alte locuri această rugăciune se amână până când mama şi copilul se reîntorc în familie. În această situaţie este chemat preotul paroh la casa respectivă şi citeşte rugăciunile prevăzute atât pentru Ziua întâi cât şi pentru Ziua a opta, dacă aceaste zile s-au împlinit.

Semnificaţia rugăciunii din Ziua întîi, reiese din textul ei: „Şi fă-o (apa) cu puterea Duhului Sfînt, să fie robilor tăi celor ce vor gusta din ea, sau o vor lua, sau se vor stropi, spre alinarea duhurilor, spre iertarea păcatelor, spre depărtarea tuturor relelor, spre trăire, vindecare şi sfinţire a caselor”. Această agheasmă curăţeşte şi sfinţeşte locul în care va trăi copilul, devenind astfel un loc sfinţit, un spaţiu al prezenţei lui Dumnezeu.

Apa sfinţită se păstrează în casa în care locuieşte copilul şi se stropeşte cu ea mama, copilul, moaşa şi toată casa.

O dată cu sfinţirea apei, preotul citeşte rugăciunile pentru femeia lehuză. Pentru mamă şi prunc se citesc trei rugăciuni, apoi pentru moaşă şi celelalte persoane care au ajutat la naşterea copilului, alte două rugăciuni.

Prin aceste rugăciuni se aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru copilul care a fost dăruit. Ele au scop vindecător, spre întărirea mamei slăbite de purtarea sarcinii şi de durerile naşterii. Rugăciunile pentru mamă şi prunc au şi scopul de a-i apăra de toată lucrarea cea rea a vrăjmaşului diavol.