„Zis-a Domnul: Precum a fost în zilele lui Noe, tot așa va fi și în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i-a nimicit
Micul catehism: Ce simbolizează rânduiala Proscomidiei
Toate actele şi gesturile care se fac în timpul Sfintei Liturghii nu sunt întâmplătoare şi fără importanţă, ci fiecare are o semnificaţie aparte.
Astfel, Proscomdia închipuie, pe de o parte, naşterea şi copilăria Domnului, iar pe de altă parte, Patimile Lui. Prima prescură, din care se scoate Sfântul Agneţ, închipuie pe Sfânta Fecioară, din care S-a născut Domnul, după trup; scoaterea Sfântului Agneţ din această prescură înseamnă întruparea şi naşterea Domnului din Sfânta Fecioară. Proscomidia reprezintă locul Naşterii (Betleemul) şi al vieţii Mântuitorului, înainte de Botez (Nazaret, Capernaum), iar discul ţine locul ieslei din staulul de vite în care a fost culcat Pruncul, după naştere. Acoperămintele sunt scutecele cu care a fost înfăşat dumnezeiescul Prunc de către Magii de la Răsărit. Aşezarea steluţei desfăcute peste Sfântul Disc simbolizează steaua care i-a călăuzit pe magi spre locul naşterii, iar tămâierea sau cădirea reprezintă darurile: aur, smirnă şi tămâie, aduse dumnezeiescului Prunc de către Magii de la Răsărit. Acoperirea darurilor şi rămânerea lor tainică la Proscomidiar simbolizează vremea necunoscută a vieţii lui Iisus, înainte de începerea lucrării Sale în lume, viaţa pe care Sfintele Evanghelii nu ne-o istorisesc. Pe de altă parte, cele săvâşite la Proscomidie fac referire şi la Răstignirea, Patimile Domnului. Din această perspectivă, Sfântul Agneţ închipuie pe Hristos, Mielul lui Dumnezeu, care şi-a dat viaţa pentru mântuirea noastră, iar amestecul de vin şi apă, turnate de preot în sfântul potir, simbolizează sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului, cea împunsă de ostaş cu suliţa. Scoaterea miridelor din a două prescură, pentru Maica Domnului, şi aşezarea ei pe disc în dreapta Sfântului Agneţ arată şederea Fecioarei în slava cerească, după adormirea ei cu trupul şi trecerea la ceruri. Cele nouă miride, care se scot apoi şi se aşează în stânga Sfântului Agneţ în rânduri de câte trei, de sus în jos, reprezintă cele nouă cete sau grupe ale sfinţilor care alcătuiesc ierarhia cerească.