Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Micul catehism: Sfinţii erau cinstiţi şi în perioada Vechiului Testament

Micul catehism: Sfinţii erau cinstiţi şi în perioada Vechiului Testament

Un articol de: Pr. Gheorghe Mihăilă - 08 Septembrie 2009

Doctrina ortodoxă despre cinstirea religioasă şi despre chemarea în rugăciuni a oamenilor sfinţi îşi găseşte confirmare, în primul rând, în Sfânta Scriptură, unde găsim dovezi destul de convingătoare despre necesitatea şi efectul binefăcător al acestei cinstiri. Sugerându-ne să nu oferim cinstiri divine decât Unuia Dumnezeului Celui adevărat (Ieşire 20, 2-5), Sfânta Scriptură, totodată, ne învaţă că şi sfinţii lui Dumnezeu sunt vrednici de cinstirea creştinilor: „Întru pomenire veşnică va fi dreptul“ (Psalmul 111, 6); „Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat“ (Pilde 10, 7).

Sfinţii sunt prietenii lui Dumnezeu (Psalmul 138, 17), prin care Dumnezeu Se proslăveşte („Când va veni să se preamărească întru sfinţii Săi şi să fie privit cu uimire de către toţi cei ce au crezut“ - II Tesaloniceni 1, 10-12) şi, de aceea, din aceasta reiese şi necesitatea cinstirii lor. Astfel, ucenicii proorocilor au arătat o cinstire sinceră şi supunere proorocului lui Dumnezeu Elisei: „Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ“ (IV Regi 2, 14-15). Există în Vechiul Testament multe alte exemple de cinstire religioasă a îngerilor şi a oamenilor sfinţi.

Tot în Vechiul Testament era preţuită valoarea rugăciunii pe care cei drepţi o înălţau lui Dumnezeu: „Acum deci luaţi şapte viţei şi şapte berbeci şi aduceţi-i pentru voi ardere de tot; iar robul Meu Iov să se roage pentru voi“ (Iov 42, 8).

Oamenii drepţi şi plăcuţi lui Dumnezeu nu refuzau cinstea oferită de semenii lor. Sfântul Prooroc Ilie primeşte închinăciunea căpeteniei regelui Ohozia şi a celor 50 de trimişi ai acestuia: „Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând...“ (IV Regi 1, 13).

Unii oameni s-u închinat până la pământ în faţa Proorocului Elisei şi aceştia erau fiii proorocilor din Ierihon (IV Regi 2, 15).