Micul catehism: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc“

Dacă oamenii drepţi au beneficiat de o cinste şi apreciere deosebită în timpul Legii Vechi, cu atât mai mult ei sunt cinstiţi sub Legea cea Nouă, în perioada Noului Testament. Iar Sfânta Scriptură ne oferă multe argumente în acest sens.

Însuşi Hristos le spunea ucenicilor Săi: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc“ (Ioan 15, 14) şi, înainte de a-i trimite la propovăduire, a mărturisit acestora: „Cel care vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă şi cel care se leapădă de voi se leapădă de Mine, se leapădă de Cel Care M-a trimis pe Mine“ (Luca 10, 16); „Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplată de drept va lua“ (Matei 10, 11).

În epistolele noutestamentare sunt arătate şi exemple de cinstire a sfinţilor. Astfel, în capitolul 16 a cărţii Faptele Apostolilor se relatează despre Apostolii Pavel şi Sila cum, odată, au fost bătuţi şi închişi în temniţă, pentru că au vindecat o slujnică care avea darul profeţiei. Când apostolii, închişi în temniţă, cântau imnuri religioase la miezul nopţii, pe neaşteptate a avut loc un cutremur, aşa încât toate uşile temniţei s-au deschis. Străjerul, când s-a trezit şi a văzut că uşile închisorii sunt deschise, a crezut că întemniţaţii au fugit şi a vrut să se sinucidă. Însă Sfântul Apostol Pavel l-a oprit, asigurându-l că toţi sunt de faţă. Atunci străjerul a intrat în închisoare „şi, tremurând, a căzut înaintea lui Pavel şi a lui Sila“ (versetul 29). Această închinare nu a fost în esenţă decât o exteriorizare a evlaviei temnicierului faţă de Apostolii Pavel şi Sila, văzând în ei pe trimişii lui Dumnezeu.