„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Pâinea Hristos, hrana vieţii veşnice
Iar Iisus le-a zis: Luaţi aminte şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Iar ei cugetau în sinea lor, zicând: Aceasta, pentru că n-am luat pâine. Dar Iisus, cunoscându-le gândul, a zis: Ce cugetaţi în voi înşivă, puţin credincioşilor, că n-aţi luat pâine? Tot nu înţelegeţi, nici nu vă aduceţi aminte de cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Nici de cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, şi câte coşuri aţi luat? Cum nu înţelegeţi că nu despre pâini v-am zis? Ci feriţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor. Atunci au înţeles că nu le-a spus să se ferească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor. Matei 16, 6-12
***
Domnul Iisus Hristos le-a vorbit ucenicilor despre „aluatul fariseilor şi al saducheilor”. Aluatul la care S-a referit Mântuitorul era felul de a învăţa şi a se comporta al celor amintiţi. Ucenicii ştiau că din aluat se făceau nişte turte mai mari care se coceau pe vatra încinsă. Dacă făina nu era de calitate, iar aluatul nu era frământat îndelung, nici pâinea nu ieşea gustoasă. Turtele acestea nu se tăiau, ci se rupeau, se frângeau. Pâinea era nelipsită de la masă; o zi de muncă se socotea în cantitatea de pâine ce putea fi primită ca plată. Pâinea astâmpăra foamea, pe când „aluatul fariseilor” nu era spre creştere şi hrană, ci spre pierzare. Pâinea Hristos este cea care se oferă tuturor celor care doresc să se unească cu Dumnezeu, prin Sfânta Împărtăşanie. Mântuitorul a spus ucenicilor Săi: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Cel care se împărtăşeşte din Pâinea Hristos va avea viaţă veşnică. Pâinea ni s-a dat spre hrana trupului, iar Împărtăşania ni se dă spre hrana sufletului. (Pr. Dumitru Păduraru)