„În vremea aceea Iisus a poruncit ucenicilor Lui să nu spună nimănui că El este Hristos. De atunci a început Iisus să spună ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim și să pătimească multe de
Poezii creştine
Colind
I.U. Soricu Arborel cu frunză verde... Sus pe Argeş, la izvor, Vine cerbul călător Şi din crâng de coarne-mi lasă Leagăn verde de mătasă. Dar în leagăn cine-mi sta? Sfântă Maica Precista, Mângâind în plâns duios Chipul Domnului Cristos. - Ce plângi, maică, şi suspini? C-am ajuns între creştini! - Arborel cu frunza verde... Cum n-oi geme şi n-oi plânge Când izvoru-i plin de sânge? Şi nu-i sânge păgânesc, Ci e sânge creştinesc, Curs din piepturi fără vină Doritoare de lumină. Arborel cu frunza verde... Cum n-oi plânge, Doamne sfinte Dacă nu-ţi mai ies nainte Cu credinţă, cu fiori, Cete de colindători, Să-ţi presare blânde-n păr Dalbe florile de măr? Arborel cu frunza verde... Cum n-oi plânge, când în vale N-aud decât plâns şi jale, Şi văd mame obidite Şi altare pângărite, Iar pe şesuri moartea bate Din aripi însângerate? - Arborel cu frunza verde... Şterge-ţi, Maică, ochişorii, Că sosesc biruitorii De la Prut, de la Siret Câtă frunză e-n brădet. Vin mai repezi ca săgeata, Cruntă ei aduc răsplata Pentru cei ce-au semănat Sânge, moarte şi păcat.



.jpg)


