„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
06 Dec, 2025
Poezii creştine
Darul cel crâncen
Radu Gyr Doamne, de pomină e darul Tău, pe care-l numim viaţa noastră... Jude năprasnic, amarnic birău, pedeapsa n-ar da-o mai aspră. Gâde de-ai fi şi tot n-ai putea mai crunt să ne rupi în osândă; lotru de-ai fi şi gheara Ta rea nu s-ar răşchira mai flămândă. Cine-a băsmit că din stelele-Ţi dulci ne milui betegele treceri? Tu nu ne-ai da aripi ca să ni le smulgi, nici cer, ca să-l spurci şi să-l seceri. O, de-ai sufla rai din rai peste noi, tu nu ne-ai prăda pânâ la oase şi nu Ţi-ai lua duhul sfânt înapoi, cu mâini de tâlhar, ticăloase. N-ai face din darul Tău şbilţ de hingher, nici uri, nici nelinişti, nici cuie. Nu, trecerea asta grozavă prin fier nu e pomana azurului. Nu e. Nu, poticneala prin smârc şi urzici nu e ofrandă divină... Un sâmbur din Tine de-ai pune şi-aici Ţi-am semăna prin lumină. De-am fi după chipul şi liniştea Ta, ce limpezi şi-nalţi ne-am şti, Doamne! Seninătăţile Tale ar sta în noi ca nişte coloane. Tu drept ca un turn eşti şi clar ca un zbor şi pur ca îngheţul agatii. Noi: tulburi şi strâmbi şi cu lanţ la picior, ca nişte ulii-ntre gratii. Tu eşti armonie şi reci simetrii; noi: fluvii muşcând stăvilare. Azurul Tău creşte heruvi şi vecii, iar lutul nostru doar fiare. Scârbiţi ne târâm şi de mlaştini sătui, cu pumni de revoltă deşartă: nu, smoala aceasta nu-i mila Ta, nu-i, ea e de diavol răsfiartă. Şi totuşi visăm şi sperăm şi iubim, şi-n primăvara Ta goală, în sânge ne fâlfâie-un alb serafim şi-un piersic de aur se scoală. Şi, uite, sperăm şi visăm şi iubim, venunu-i parfum şi argint e, şi viaţa pe care-o spurcăm şi-o sfinţim e dar de la Tine, Părinte…
