„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. At
Poezii creştine
La groapa lui Laie
Octavian Goga Am venit să-ţi spun o vorbă Azi, când pleci în ţări mai bune, Niculaie, Laie Chioru, Cântăreţ din patru strune; Du-l cu tine meşteşugul Care ne-ntărea soboru: Meştere a nouă sate, Lăutare, Laie Chioru! Unde norii-şi ţin popasul În lăcaş de mărgărint, Şade Domnul cu Sânpetru La o masă de argint. Tu să-ţi pleci uşor genunchii Şi uşor să-ţi pleci grumazul, Şi pe umerii vioarei Să-ţi apeşi domol obrazul. Şi să cânţi un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Povesti-va atunci struna Înălţimilor albastre Vremea lungă câtă jale Scris-a-n sufletele noastre. S-ar întuneca pământul C-ar veni, veni, ţigane, Toate stelele s-asculte Glasul strunei năzdrăvane. Blând zâmbire-ar Milostivul… Iar din geana lui de-argint Lacrimi-ar cădea-n adâncul Norilor de mărgărint. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult ne petrecea: Între stelele de pază Am avea şi noi o stea.





