„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Poezii creştine
La groapa lui Laie
Octavian Goga Am venit să-ţi spun o vorbă Azi, când pleci în ţări mai bune, Niculaie, Laie Chioru, Cântăreţ din patru strune; Du-l cu tine meşteşugul Care ne-ntărea soboru: Meştere a nouă sate, Lăutare, Laie Chioru! Unde norii-şi ţin popasul În lăcaş de mărgărint, Şade Domnul cu Sânpetru La o masă de argint. Tu să-ţi pleci uşor genunchii Şi uşor să-ţi pleci grumazul, Şi pe umerii vioarei Să-ţi apeşi domol obrazul. Şi să cânţi un cântec, Laie, Cum se cântă-n sat la noi, Când se tânguie ciobanul După turma lui de oi. Povesti-va atunci struna Înălţimilor albastre Vremea lungă câtă jale Scris-a-n sufletele noastre. S-ar întuneca pământul C-ar veni, veni, ţigane, Toate stelele s-asculte Glasul strunei năzdrăvane. Blând zâmbire-ar Milostivul… Iar din geana lui de-argint Lacrimi-ar cădea-n adâncul Norilor de mărgărint. Ni s-ar stinge-atunci necazul Ce de mult ne petrecea: Între stelele de pază Am avea şi noi o stea.








