„În vremea aceea, șezând Iisus pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă, când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului? Răspunzând,
Poezii creştine
Îndrăzneşte fiule
Mihai Cantuniari Zvâcnind pe coasta oablă şi sihluie privirea noastră se-ndumnezeieşte când pe un plai deschis fără de veste îşi plimbă-n jur străpungerea-i căpruie. Veniserăm doar să sorbim boabe de rouă - aşa credeam - din scocul României, dar gâlgâie în noi o viaţă nouă şi măsurăm neîncrezători calea veciei. Vecia mea e, neaoş, românescul: ea are iz de păducel şi izmă - amară, De şovăi, fratele Mihaiu Eminescu mustrând, îmi leapădă păcatele afară.





