„În vremea aceea, după ce a înviat din morți, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și Iisus le-a zis:
Poezii creştine
Îndrăzneşte fiule
Mihai Cantuniari Zvâcnind pe coasta oablă şi sihluie privirea noastră se-ndumnezeieşte când pe un plai deschis fără de veste îşi plimbă-n jur străpungerea-i căpruie. Veniserăm doar să sorbim boabe de rouă - aşa credeam - din scocul României, dar gâlgâie în noi o viaţă nouă şi măsurăm neîncrezători calea veciei. Vecia mea e, neaoş, românescul: ea are iz de păducel şi izmă - amară, De şovăi, fratele Mihaiu Eminescu mustrând, îmi leapădă păcatele afară.



.jpg)


