„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Poezii creștine
Călugăriţa
Mateiu I. Caragiale În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită, Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat, Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat, Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită. Frumoasă-am fost odată, senină, fericită, A ţării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat - Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită. Căci viaţa mea în lacrimi şi-a oglindit izvodul De când cu oastea-i falnic, ursitul meu, Voievodul Purces-a să înfrunte păgânele urdii; Din şea îl prăbuşiră hangerele haine - De-atunci cad în ruină măreţe curţi pustii Şi eu îmi rog sfârşitul, dar moartea nu mai vine.








