„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Poezii creștine
Călugăriţa
Mateiu I. Caragiale În sfânta mănăstire de-ai mei părinţi zidită, Muncindu-mi fără milă sărmanul trup uscat, Acoperit de zdrenţe, de ani împovărat, Îndur sub bolţi de jale o soartă urgisită. Frumoasă-am fost odată, senină, fericită, A ţării mândră Doamnă - dar lumea m-a uitat - Şi-adesea amintindu-mi de visul spulberat Crunt inima-mi zvâcneşte şi sângeră rănită. Căci viaţa mea în lacrimi şi-a oglindit izvodul De când cu oastea-i falnic, ursitul meu, Voievodul Purces-a să înfrunte păgânele urdii; Din şea îl prăbuşiră hangerele haine - De-atunci cad în ruină măreţe curţi pustii Şi eu îmi rog sfârşitul, dar moartea nu mai vine.





