„În vremea aceea, după ce a înviat din morți, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și Iisus le-a zis:
Poezii creştine
Rugă
Otilia Cazimir În înserarea prea devreme, Un clopot blând şi ostenit A început domol să cheme. S-adună potolit norodul, Şi-n întuneric pâlpâind, Lumânările se aprind Şi-mbracă-n palida mătasă Bisericuţa cuvioasă Din vremea Ducăi-Voevodul. Oprită-n liniştea stradelii În umbra plopilor înalţi Ascult cântările de psalţi Şi glasul sfintei Evanghelii. Ascult... şi mâna mea-n neştire S-a ridicat în dreptul frunţii... Ca o uşoară plăsmuire, În fum albastru şi subţire Se risipesc, pe zare, munţii... Şi-n mâna mea, şi-n gândul meu, Toţi morţii care dorm în mine Încep deodată să se-nchine, Smeriţi şi trişti, lui Dumnezeu.



.jpg)


