În vremea aceea, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt și, plecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Și a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Și, iată, doi dintre ucenici mergeau în
Poezii creştine
Adam
de Gheorghe Pituţ Tatăl nostru-al tuturor cel dintâi e vinovat că intrarăm în păcat, tu să cugeţi, eu să mor! O, de-aş fi rămas dator vieţii, nici să nu răzbat din neantul nepătat în acest decor sonor, Pe copii eu cred că-i dor amintirile obscure dintr-un sânge de pădure ce-l pompează-n viitor neputând să-l mai îndure tatăl prim al tuturor.