„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Poezii creştine
Învierea
Mihai Eminescu Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii, Al morţii rece spirit se strecura-n tăcere; Un singur glas îngână cuvintele de miere, Închise în tratajul străvechii evanghelii. C-un muc în mâni moşneagul cu barba ca zăpada, Din cărţi cu file unse norodul îl învaţă, Că moartea e în luptă cu vecinica viaţă, Că de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-şi prada. O muzică adâncă şi plină de blândeţe Pătrunde tânguioasă puternicile bolţi: "Pieirea, Doamne sfinte, căzu în orice colţ, Înveninând pre însuşi izvorul de vieţe, Nimica înainte-ţi e omul ca un fulg, Ş-acest nimic iţi cere o rază mângâioasă, În pâlcuri sunătoare de plânsete duioase A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg". Apoi din nou tăcere, cutremur şi sfială Şi negrul întuneric se sperie de şoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită şi preoţi şi popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător, Iar inimile toate s-unesc în armonie: "Cântări şi laude-nălţăm Noi, Ţie unuia, Primindu-l cu psalme şi ramuri, Plecaţi-vă neamuri, Cântând Aleluia! Christos au înviat din morţi, Cu cetele sfinte, Cu moartea pre moarte călcând-o, Lumina ducând-o Celor din morminte!"








