„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Poezii creştine
Maria Magdalena
de Sofia Timofte Marie, unde-alergi pe Domnul căutând În zorii dimineţii, amarnic lăcrimând? De ce cauţi "Viaţa" în recele mormânt? Pe Creatorul lumii Îl cauţi în pământ? Priveşte-L, a-Înviat, e-n luminos veşmânt, Şi plin de strălucire ieşit-a din mormânt. În peştera cea rece stă giulgiul lepădat, Căci Înviind din morţi, pre moarte a călcat. În peşteră, doi îngeri de strajă la mormânt Cu chipuri luminoase, gătiţi în alb veşmânt, Te-au întrebat -"Femeie, de ce plângi?" Le-ai răspuns: -"C-au luat pre Domnul şi, nu ştiu unde L-au pus!" Dar întorcându-ţi faţa, pe Domnul L-ai văzut, Crezând că-I grădinarul, nu L-ai recunoscut. -"De ce plângi tu femeie?" - te-a întrebat Iisus, -"De L-ai luat Tu Doamne, spune-mi unde L-ai pus?" Nu L-ai recunoscut, "femeie" când ţi-a zis, Dar când ţi-a spus "Marie", ochii ţi s-au deschis Şi L-ai văzut în faţă pe-al tău Învăţător, Cel Înviat din morţi, cu chip strălucitor. -"Să nu M-atingi Marie, - blând Domnul ţi-a grăit - Căci Eu la Tatăl Meu încă nu M-am suit, Ci du-te în Cetate şi neîntârziat Pe "fraţii" Mei vesteşte-i, că Eu am Înviat!" * * * Alergi înfrigurată în zori de dimineaţă, Cu bucurie-n suflet, cu zâmbetul pe faţă, La ucenici să spui c-a Înviat Iisus Şi-astfel în lume, prima tu Vestea ai adus!








