Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Poezii creştine

Poezii creştine

Data: 30 Martie 2010

Sfintele Fecioare

de Zorica Laţcu

Am cunoscut că cerul e gol. Iisus îşi duce

Spre Golgota jertfirii mereu aceeaşi Cruce.

În calea Crucii iese, să-i îndulcească-amarul,

Fecioara Veronica, ţinând în mâini ştergarul.

Iar Maria Prea Curată, în Sfânta Ei durere

Îşi sfâşie genunchii în lungă-ngenunchere.

Cu teamă să n-o prindă pe calea Sfântă zbirul,

Aleargă Magdalena, ducând şi astăzi mirul.

Şi iarăşi se aude, în marginea gheenei

Căzând cu ploi de lacrimi, suspinul Magdalenei.

Şi iarăşi cu batjocuri, e defăimat în lume,

De gură hulitoare, prea sfântul dulce nume,

Şi Sfintele Fecioare azi sânge varsă iară

Să spele-n munci cumplite a cuielor ocară.

Când se gătesc în grabă privelişti nemiloase

Voi cum să staţi departe, fecioare luminoase?

Când iarăşi se găteşte paharul cu otravă,

Mai poate sta viteaza Varvara sus în slavă?

Când roata se-nvârteşte stropind cu sânge tina,

Cum va putea în Ceruri să stea Ecaterina?

Când şi astăzi râd păgânii de nunta cea cerească,

Putea-va Dorothea să nu mărturisească?

Când plâng copii de foame şi n-au cui să cerşească,

Putea-va Filoteia să nu îi miluiască?

Când sfintele icoane sunt prigonite, oare

Teodora n-o fi din nou biruitoare?

Eu am văzut că cerul e gol... Şi când odată

Îşi va-nceta şi Mielul jertfirea necurmată,

Atunci abia, senine, vă veţi sui fecioare

Să-mpărăţiţi cu Mielul în slăvi strălucitoare.