„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Poezii creştine
Floriile
de Sofia Timofte Văzduhu-ntreg e astăzi scăldat de-un roşu soare, Şi-n aer e mireasmă de flori, de primăvară; Întreg pământul este acum în sărbătoare, Căci în Cetatea Sfântă, Iisuse intri iară. Mulţimea Te primeşte cântându-Ţi osanale, Purtând stâlpări în mâini şi-n suflete iubire; Şi hainele-şi dezbracă, Ţi le aştern în cale, Dar vai! Tot ei vor cere să mergi la răstignire! Ca pe un împărat Iisuse Te-au primit, Pe Tine, ce pe mânzul asine-ai fost purtat, Dar Tu, priveşti la ei cu sufletul mâhnit, Ştiind c-apoi cu spini vei fi încununat! Şi palmele, şi biciul, şi crucea, şi durere, Tot ei ce Te aclamă Tu ştii că Îţi vor da; Le-ai dăruit viaţă, lumină, mângâiere, Iar ei între tâlhari vor pune Crucea Ta. Tu mergi privindu-i Doamne şi Te cuprinde mila, Văzându-i cât de mici sunt şi cât de schimbători; Ştiind că în Cetate Te-aşteaptă răstignirea Şi pentru ei Iisuse, Te răstigneşti şi mori! Şi totuşi trist şi blând, îi binecuvintezi, Privind la ei cu milă în marea Ta iubire; Tu ştii c-a treia zi din morţi o să-nviezi, Spre slava Cerului şi-a lumii mântuire!





