„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Poezii creştine
Epilog
(la Viiaţa lumii) de Miron Costin Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce-acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire; Mâine treci şi te petreci cu mare mâhnire. În lut şi în cenuşă te prefaci, o, oame, În viarme, după care te afli în putoare. Ia aminte, dară, o, oame, cine eşti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămâne, buna; te lăţeşte, În ceriu cu fericire în veci te măreşte.








