„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șas
Poezii creştine
Epilog
(la Viiaţa lumii) de Miron Costin Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce-acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire; Mâine treci şi te petreci cu mare mâhnire. În lut şi în cenuşă te prefaci, o, oame, În viarme, după care te afli în putoare. Ia aminte, dară, o, oame, cine eşti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămâne, buna; te lăţeşte, În ceriu cu fericire în veci te măreşte.