„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Aveți credință în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te și te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, va fi lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți rugându-vă, să credeți că le-ați primit și le veți avea. Iar când stați să vă rugați, iertați orice aveți împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greșelile voastre. Că de nu iertați voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, iar celui care bate i se va deschide.”
Poezii creştine
Epilog
(la Viiaţa lumii) de Miron Costin Mulţi au fostu şi mulţi sîntem şi mulţi te-aşteaptă; Lumea din primenele nu să mai deşteaptă. Orice iaste muritoriu, cu vreme să petrece; Trece vremea şi pre-ai săi toţi îi părăseşte. Cei ce-acum petrecem, pomenim alţii Trecuţi; de noi cu vreme vor pomeni alţii. Născându-ne, murim; murindu, ne facem cenuşă. Dintr-această lume trecem ca pentr-o uşă. Astăzi mare şi puternic, cu multă mărire; Mâine treci şi te petreci cu mare mâhnire. În lut şi în cenuşă te prefaci, o, oame, În viarme, după care te afli în putoare. Ia aminte, dară, o, oame, cine eşti pe lume Ca o spumă plutitoare, rămâi fără nume. Una fapta, ce-ţi rămâne, buna; te lăţeşte, În ceriu cu fericire în veci te măreşte.





