„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: În acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca și luna nu-și va mai da lumina ei. Și stelele vor cădea din cer și puterile care sunt în ceruri se vor clătina. At
Poezii creştine
Pe cruce
de Vasile Voiculescu Iisus murea pe cruce. Sub arşiţa grozavă Pălea curata-i frunte ce-o sângerase spinii. Pe stâncile Golgotei tot cerul Palestinii Părea că varsă lavă. Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii Cu fiere oţetită îl adăpau străjerii... Râdea cu hohot gloata de spasmele durerii Şi-l ocărau tâlharii. Zdrobită, la picioare-i, zăcea plângând Măria Şi-adânc sbucnea blestemul din inima-i de mamă. Alături Magdalena, în lunga ei maramă, Ţipa văzând urgia. Departe ucenicii priveau fărâ de putere... Cu el se năruise nădejdea lor întreagă; Nâaveau decât să fugă în lumea cea pribeagă Şi fără mângâiere. Târziu porni mulţimea în pâlcuri spre cetate. Pe drumurile ânguste cu lespezi pardosite Trecură fariseii cu feţele smerite Şi bărbile-argintate. Măslini fără de frunze dormeau mocniţi pe coaste. În vale, ca ântrâo pâclă, dormea Ierusalimul, Pe cruce somnul morţii dormea de-acum sublimul Iisus, vegheat de oaste!





