„În vremea aceea, după ce a înviat din morți, Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi și le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se și înfricoșându-se, credeau că văd un duh. Și Iisus le-a zis:
Poezii creştine: Pe aripi de ceară
Alexie Mateevici
Ian spune, frate: lumina când se ţese Cu întunerecul în blânde nopţi de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînţelese? Şi focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi îngheţate Şi-aprinde-n noi credinţele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre uşurele, Şi alte lumi vedem în depărtări Uităm păcat şi vrajă - toate cele; Şi luminaţi, zburăm-n acele ţări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel ce a zidit pământ şi cer.



.jpg)


