„În vremea aceea a venit Iisus de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în
Poezii creştine: Pe aripi de ceară
Alexie Mateevici
Ian spune, frate: lumina când se ţese Cu întunerecul în blânde nopţi de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînţelese? Şi focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi îngheţate Şi-aprinde-n noi credinţele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre uşurele, Şi alte lumi vedem în depărtări Uităm păcat şi vrajă - toate cele; Şi luminaţi, zburăm-n acele ţări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel ce a zidit pământ şi cer.



.jpg)


