„În vremea aceea a intrat Iisus, într-o sâmbătă, în casa unuia dintre mai-marii fariseilor, ca să mănânce pâine. Și a zis celui care-L chemase: Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici
Poezii creştine: Pe aripi de ceară
Alexie Mateevici
Ian spune, frate: lumina când se ţese Cu întunerecul în blânde nopţi de vară, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seară, Cresc rugăciuni, de noi neînţelese? Şi focul lor, întocmai ca o ceară, Ne arde firile de patimi îngheţate Şi-aprinde-n noi credinţele curate, Ce fac ca toată patima să piară; Umblăm atunci, ca umbre uşurele, Şi alte lumi vedem în depărtări Uităm păcat şi vrajă - toate cele; Şi luminaţi, zburăm-n acele ţări, Cari sunt în zare, mai presus de stele, Spre Cel ce a zidit pământ şi cer.



.jpg)


