Întrucât se apropie comemorarea a 19 ani de când a trecut la Domnul monahul Nicolae Steinhardt (30 martie 1989), vă aducem în vedere o lucrare apărută la Editura Mănăstirii Rohia în anul 2006: „Dăruind vei dobândi - Cuvinte de credinţă“. Cartea, care poate fi găsită în librării, este o culegere de eseuri-cuvântări rostite de la amvonul mănăstirii Rohia, începând cu momentul în care Nicolae Steinhardt a devenit monahul Nicolae, îmbrăcând rasa monahală.
Adunate într-un volum de 400 de pagini, textele sunt structurate în şapte capitole: „Timpul smochinelor“, „Apa cea vie“, „Tragedia lui Iuda“, „Dăruind vei dobândi“, „Ce-i credinţă, ce-i necredinţă?“, „Jertfa şi Învierea Domnului“, „Dai Li“.
PS Justinian Chira, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, afirma, în cuvântul înainte la ediţia apărută în 1992 la editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului că: „fiecare pagină din această carte poartă un mesaj şi o binecuvântare pentru că a fost scrisă de un om cu inima curată, care L-a găsit pe Dumnezeu prin Iisus Hristos“.
Încheiem această scurtă prezentare cu un fragment din textul ce dă numele întregului volum - „Dăruind vei dobândi“, care credem că vă va îmbia spre lecturarea acestei cărţi, dacă nu aţi citit-o deja: „Orb, neghiob şi strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuşi atât de stupid şi neştiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul nostru: asta o fac doar şi păgânii. Am fost însă îndeajuns de nepriceput şi de rătăcit în beznă spre a cugeta - ceea ce pare întru totul conform cu învăţătura creştină - că ni se cere să dăm din puţinul nostru. Ba am şi mers până la a mă învoi cu ideea că, din pilda celor doi bani aruncaţi de femeia văduvă în cutia darurilor, reiese îndemnul de a da tot ce avem, toată avuţia noastră... Secretul... se arată a fi: să îndrăzneşti a da ceea ce vremelnic se întâmplă să-ţi lipsească. Iată paradoxul creştin în toată plinătatea, splendoarea şi virtutea lui. Dar iată şi făgăduinţa uluitoare: dând ceea ce nu ai, dobândeşti ce ai ştiut să dai din golul fiinţei tale. Darul suprafiresc se reflectă asupră-ţi, se întoarce la tine ca un bumerang, ca o rază de lumină proiectată pe oglindă - şi te înavuţeşte, te împlineşte, te covârşeşte“.
