Răspunsuri duhovniceşti: Avortul duce la slăbirea societăţii româneşti

Părinte, trece societatea românească de astăzi printr-o criză morală şi demografică din cauza liberalizării avorturilor după Decembrie 1989?

Societatea contemporană, din cauza liberalizării avorturilor, trece printr-o puternică criză morală, spirituală, care a declanşat, cum este firesc, şi criza economică, care nu-şi poate găsi soluţii de redresare rapidă decât prin pocăinţă, ceea ce înseamnă să ne recunoaştem păcatul uciderii de neam, să oprim vărsarea de sânge nevinovat şi să cerem îndurare de la Dumnezeu. Din Sfânta Scriptură ştim că, de câte ori poporul evreu se abătea de la poruncile lui Dumnezeu, era pedepsit cu asprime şi numai după o căinţă îndelungată era reabilitat. La fel se întâmplă şi cu poporul român, care scade mereu numeric. Populaţia ţării noastre este foarte îmbătrânită şi bolnăvicioasă. Există o mare lipsă de tineri din cauză că din 1990 şi până acum s-au făcut peste douăzeci de milioane de avorturi. La ora actuală, în România sunt aproximativ douăzeci de milioane de cetăţeni. Ce popor uriaş am fi fost azi dacă aveam în România peste patruzeci de milioane de cetăţeni! Lipsa copiilor din România în număr mare va crea cât de repede un vid demografic, lipsa forţei de muncă şi atunci vor fi motivaţi să vină străinii de neam, de credinţă şi de limbă să lucreze şi să locuiască în casele românilor rămase goale, fără copii. A avea o Românie fără români este unul din marile dezastre pe care ni le-a adus liberalizarea avorturilor. Dacă ţara noastră era implicată într-un război mondial timp de douăzeci de ani, nu avea atâtea pierderi umane, cât a reuşit să facă până acum liberalizarea avorturilor.

Mai există în România cultul familiei ca în trecut?

Statul, prin mass-media, încurajează şi promovează genocidul infantil.

Celula de bază a societăţii este familia. Una din cele mai mari lipsuri la ora actuală, din ţara noastră, este cultul familiei. A dispărut atât sacralitatea familiei, cât şi sacralitatea vieţii despre care frumos a scris preotul John Breck în tratatele sale de bioetică. Dumnezeu a creat familia pentru a fi pepiniera vieţii pentru acest univers. Pământul ţării noastre a devenit un cimitir trist, fără cruci, deoarece zecile de milioane de copii ucişi înainte de a se naşte n-au avut măcar bucuria de a fi încreştinaţi ca să se bucure de crucea învierii la căpătâiul lor. Fără muncă şi fără familie nu există speranţă de salvare pentru poporul nostru român. Credinţa vie, puternică, autentică în Dumnezeu ne poate transforma într-un popor unic, care să iubească viaţa, care este darul de preţ al lui Dumnezeu. Cultul vieţii înseamnă a naşte toţi copiii care se zămislesc, a le da şansa să intre în viaţa veşnică cu Dumnezeu. Efectele dezastruoase ale avortului de la A la Z reprezintă un subiect inepuizabil. Prin acest cuvânt vreau să trag un semnal de alarmă ca preot şi profesor, cât şi ca preşedinte al Fundaţiei pentru copii "Sfântul Sava de la Buzău", care are ca obiectiv principal stoparea avorturilor, sprijinirea familiilor cu mulţi copii, cât şi îngrijirea de către tinerii de la orfelinat a bătrânilor abandonaţi la rândul lor şi ei de către societatea noastră contemporană.

Să facem împreună un front comun pentru promovarea vieţii umane, apărarea copiilor nenăscuţi şi un demers concret către autorităţile ţării noastre.