Răspunsuri duhovniceşti: Casnicii lui Dumnezeu

Preasfinţia Voastră, scriitorul bisericesc Tertulian afirma că "sângele martirilor este sămânţa creştinismului". Care este importanţa şi folosul sfinţilor în creştinism?

Într-adevăr, cuvintele lui Tertulian au fost cuvinte profetice, care au arătat faptul că prin jertfa martirică a primilor creştini s-au pus bazele răspândirii creştinismului în întreaga lume romană, cunoscută atunci. Prin sângele Său, Mântuitorul Iisus Hristos a întemeiat Biserica creştină ca organ al mântuirii oamenilor. La fel prin sângele lor, martirii au făcut să rodească sămânţa Cuvântului Evangheliei şi să se adape arborele Bisericii lui Hristos, care în cele din urmă a cuprins toată lumea.

În viaţa Bisericii, cultul sfinţilor ocupă un loc însemnat. Nu există slujbă dumnezeiască în care să nu fie invocaţi spre ajutor şi folosinţă cei care au dobândit prin strădania lor proprie şi prin lucrarea Sfântului Duh cununa sfinţeniei.

Sfinţii sunt "casnicii lui Dumnezeu", cum îi numeşte Sf. Apostol Pavel, ei sunt "prietenii Mirelui" care au strălucit în viaţă prin curăţie, prin fidelitate faţă de cuvântul Evangheliei, prin iubire sinceră faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii lor.

Sfinţii au întruchipat în viaţa lor idealul creştin al desăvârşirii, al curăţiei de păcate, al despătimirii şi al unirii cu Dumnezeu în har. Ei, deşi au fost oameni ca şi noi, supuşi aceloraşi greutăţi inerente ale vieţii, au căutat să se ridice deasupra acestora, să le depăşească şi, în acelaşi timp, să se întărească în lupta împotriva ispitelor venite din partea celui rău. Ei au biruit lumea şi poftele ei prin credinţă puternică, prin rugăciune neîncetată, prin iubire jertfelnică şi prin conlucrarea cu harul dumnezeiesc revărsat prin Sfintele Taine.

Cultul sfinţilor împodobeşte viaţa liturgică a Bisericii, sărbătorile lor de peste an sunt adevărate popasuri duhovniceşti dătătoare de noi speranţe aducătoare de pace şi de linişte în tumultul vieţii cotidiene.

Anul bisericesc, presărat cu zilele lor de pomenire, rodeşte continuu har şi binecuvântare în sufletele credincioşilor, care-i cinstesc pe sfinţi ca pe nişte mijlocitori şi apărători în faţa tronului Sfintei Treimi, dar şi ca pe nişte icoane vrednice de urmat în drumul lor spre desăvârşire.

Cum anume creştinii îşi aduc obolul lor de cinstire dată "casnicilor lui Dumnezeu" - sfinţii?

Biserica îi cinsteşte pe sfinţi ca pe nişte bineplăcuţi ai lui Dumnezeu care este lăudat şi preamărit întru Sfinţii Săi (Ps. 67). Biserica arată această cinstire a lor prin instruirea de sărbători în cuprinsul anului bisericesc, prin ridicarea de biserici pe mormintele lor şi, în numele lor, prin cinstirea sfintelor lor moaşte şi icoane prin imne liturgice şi slujbe speciale, cum ar fi acatistele şi paraclisele, ca şi prin organizarea de pelerinaje la bisericile închinate lor. Cinstirea sfinţilor are o influenţă deosebită asupra vieţii creştinilor care îi cinstesc şi prin purtarea cu vrednicie a numelor lor, ca şi prin strădania de a le urma pilda vieţii şi a credinţei prin participarea la sfinţenia lor, care-şi are izvorul în sfinţenia lui Dumnezeu şi prin care se realizează şi sfinţirea vieţii credincioşilor.

Numai în acest sens cinstirea sfinţilor este în deplin acord cu învăţătura dintotdeauna a Bisericii şi aduce folos duhovnicesc creştinilor. (Alexandru Chituţă)