Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: „Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea scurtă, cu suspinul inimii“

Răspunsuri duhovniceşti: „Cea mai puternică rugăciune este rugăciunea scurtă, cu suspinul inimii“

Data: 29 Dec, 2008

Care este cel mai sfânt loc şi timp pentru rugăciune?

Oricare loc şi orice timp este potrivit pentru rugăciune, după mărturia care zice: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea“ (Psalm 33, 1). Şi iarăşi: „În tot locul stăpânirii Lui, binecuvântează suflete al meu pe Domnul“ (Psalm 102, 22). Dar, de cauţi cel mai sfânt loc de rugăciune, gândeşte-te la inima omului, căci inima omului este altarul cel înţelegător al lui Dumnezeu, de pe care trebuie a se aduce jertfa cea de rugăciune (Sfântul Isaac Sirul, Filocalia, vol. X, Cuvântul 32 ). Iar timpul de rugăciune, cum am zis mai sus, este cel de totdeauna.

Care rugăciune este mai puternică? Cea orală, psalmul, acatistul, Tatăl nostru sau Rugăciunea lui Iisus?

Rugăciunea cea mai puternică este rugăciunea scurtă, care se face din adâncul inimii, cu suspine şi lacrimi, după mărturia Sfintei Scripturi care zice: „Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu“ (Psalm 129, 1). Cu această rugăciune smerită s-au rugat tâlharul pe cruce (Luca 23, 42); femeia canaaneancă (Matei 15, 22); apostolii, în vremea furtunii pe Marea Galileii (Matei 8, 25); orbii din Ierihon (Matei 20, 30-33); leprosul (Marcu 1, 40-41), etc. Deci, cea mai puternică rugăciune este rugăciunea scurtă, cu suspinul inimii, după mărturia ce zice: „Răcnit-am din suspinarea inimii mele...“ (Psalm 37, 8). Este bună şi rugăciunea cea lungă, citirea Psaltirii, Ceaslovului etc., dar aceasta se potriveşte mai ales celor sporiţi în cele duhovniceşti, iar nu celor începători. (arhim. Cleopa Ilie, Convorbirea a treia)