Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: „Crede şi nu cerceta!“

Răspunsuri duhovniceşti: „Crede şi nu cerceta!“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. George Aniculoaie - 12 Aprilie 2010

Preacuvioase părinte Visarion, ieri a fost Duminica Tomii. Legat de aceasta, am dori să ne spuneţi: ce exemplu ne dă Sfântul Apostol Toma prin necredinţa sa?

Sfântul Apostol Toma nefiind martor al Învierii lui Hristos, era normal ca să se îndoiască, după cum au procedat şi ceilalţi Apostoli, pentru faptul că ei L­au văzut pe Mântuitorul Iisus Hristos mort, au fost de faţă când a fost pus în mormânt şi era normal ca mai apoi să nu le vină să creadă că a înviat cu adevărat.

Nu putem să spunem că era o necredinţă a lui Toma, ci o îndoială. I s-a spus Toma necredinciosul, dar de fapt, după cum şi Mântuitorul s-a adresat de multe ori Apostolilor, nu i-a numit "necredincioşi", ci "puţin credincioşi". Când se arată Mântuitorul a doua oară îl cheamă pe Toma ca să cerceteze, să se convingă de faptul că cel care era în faţa lor era Hristos cel Înviat. Deci nu este vorba de o necredinţă ci de o posibilitate de a se încrede în ajutorul Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Vedem că Mântuitorul se adresează lui Toma şi spune "Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut", referindu-se la cei care urma să vină după apostoli, să primească mesajul Învierii, dar prin ochii credinţei să nu fie necredincioşi, ci credincioşi.

Şi noi în zilele noastre, prin Mila lui Dumnezeu, putem considera că putem face parte dintre cei fericiţi de Mântuitorul pentru faptul că mărturisim credinţa în Înviere. În felul acesta, creştinii care mărturisesc Învierea Mântuitorului sunt urmaşii Apostolilor şi împreună martori ai Învierii Lui. Ne străduim ca în zilele noastre întotdeauna, în tot locul, să mărturisim marea bucurie din inimi pentru Învierea Mântuitorului, şi acest lucru trebuie să îl facem cu seninătate şi încredere oriunde este nevoie.

Mai sunt voci care pun la îndoială adevărul Învierii?

Da. Există chiar şi un slogan: "Crede şi nu cerceta!", dar este susţinut de cei care doar au răsfoit Sfânta Scriptură, şi nu au citit-o. În schimb, Mântuitorul a dovedit destul de clar că nu a fost de acord cu "a crede fără să cerceteze", mai ales pentru faptul că i-a oferit lui Toma posibilitatea să pipăie acel trup transfigurat al Său.

Au fost tot felul de ipoteze ale raţionaliştilor care căutau diferite motive de anulare a adevărului Învierii. Raţionaliştii, chiar dacă au încercat să combată Învierea, n-au reuşit, pentru că vedem mai târziu tot felul de personalităţi: filosofi, oameni de ştiinţă, de cultură, care prin activitatea lor au adus tot felul de argumente în vederea scoaterii în evidenţă a acestui mare adevăr al creştinismului.

Sfântul Apostol Toma toată viaţa s-a străduit să mărturisească adevărul Învierii. După cum ştim, a mers în urma tragerii la sorţi în India, unde a înfiinţat o Biserică în Malabar. A fost un exemplu pentru creştini mărturisind Învierea.

Şi noi, creştinii, suntem datori peste veacuri să perpetuăm şi să propovăduim această veste minunată a Învierii rostind până la Înălţare în fiecare an salutul creştin: "Hristos a Înviat!" şi să răspundem cu dragoste: "Adevărat a Înviat!". Acest salut ne-a rămas în tradiţie din timpul Apostolilor, de la femeile mironosiţe şi de la martorii Învierii.