„În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte
Răspunsuri duhovniceşti: Crucea, dovadă a iubirii Domnului faţă de noi
Dacă a fost o unealtă de tortură ruşinoasă şi dureroasă pentru Domnul, e bine să constim Crucea?
Trebuie să o cinstim cât se poate mai mult, căci Domnul a îmbrăţişat-o cu iubire şi pe ea a ars, ca pe un altar, păcatul nostru. Crucea arată ruşinea noastră, nu a Domnului, din partea Mântuitorului arată iubire. Deci, gândul la ea ne face, pe de o parte, să ne ruşinăm şi să ne căim de păcatele noastre şi să luptăm împotriva lor, îmbrăţişând şi noi Crucea cum a îmbrăţişat-o Domnul, iar pe de altă parte, să ne înduioşăm de iubirea Lui, Care ne-a mântuit prin ea de păcate, şi să o slăvim. Hristos nu Se ruşinează cu Crucea Sa, căci este fapta cea mai înaltă a iubirii Sale faţă de noi. Se va ruşina El de iubirea Sa faţă de noi, arătată pe Cruce? Nu, ci pururea şi-o aminteşte şi ne-o aminteşte, căci prin ea ne-a şters păcatele.
La Cruce ne gândim tocmai pentru că ne gândim la Hristos, Care S-a răstignit pe ea, deci nu ne putem gândi la ea decât văzând cu ochii sufletului pe Hristos pe ea. Hristos şi Crucea Sa sunt nedespărţiţi. Crucea a devenit „semnul Fiului omului“. Ea se va arăta pe cer împreună cu El (Matei 24, 30), când va veni să judece lumea, ca să ruşineze pe cei ce nu s-au căit şi nu au primit iubirea Lui cât au vieţuit în lume. (Învăţături de credinţă ortodoxă)








