„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Răspunsuri duhovniceşti: Cum să participăm la slujbele bisericii
Părinte, cum trebuie să participăm ca simpli credincioşi la cântarea şi actul liturgic din biserică?
Prezenţa în biserică a creştinilor ortodocşi nu este o simplă asistare, ci este participare, manifestată prin împreuna-slujire: "Voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte" (I Cor. 12, 27). Chemarea la rugăciune rostită de preot (sau de diacon): "Domnului să ne rugăm" aşteaptă un răspuns din partea tuturor celor prezenţi la slujbă, iar cântarea în comun a credincioşilor este semnul văzut al participării active a fiecăruia. Cântarea bisericească este o rugăciune, iar cuvântul are rol primordial, după cum vedem într-un tropar din slujba Sfeştaniei: "Născătoare de Dumnezeu, cu totul lăudată, ceea ce prin cuvânt ai născut mai presus de cuvânt pe Cuvântul, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre." De aici şi absenţa instrumentelor muzicale din cultul divin ortodox. Prezenţa unui instrument, fie el doar de acompaniament, ar dilua importanţa cuvântului şi ar muta atenţia de la ceea ce este cu adevărat important. În Vechiul Testament se foloseau diferite instrumente muzicale în cult, însă după Întruparea Cuvântului (In. 1, 14) vocea umană a rămas singurul instrument folosit în serviciul liturgic. Este şi cazul concertelor muzicale organizate în biserici? Biserica Ortodoxă a reuşit să păstreze clară linia de separare între actul liturgic şi un simplu spectacol artistic. Acesta este unul din motivele pentru care nu există bănci în biserici, ci doar strane în lateral, pentru "odihna neputinţelor". Cred că este important să subliniem faptul că înşişi slujitorii hirotoniţi stau în timpul slujbei cu faţa spre răsărit, pentru că nu există o ruptură între clerici şi mireni, ci împreună-slujire. Catapeteasma nu desparte, ci leagă Sfântul Altar de naos, iar singurele momente liturgice în care arhiereul (sau preotul, când nu slujeşte un ierarh) se întoarce cu faţa spre apus sunt acelea în care transmite credincioşilor cuvintele sau lucrările lui Hristos Însuşi: rostirea binecuvântării (Pace tuturor, Harul Domnului nostru..., etc.), citirea Sfintei Evanghelii împreună cu rostirea predicii şi Împărtăşirea credincioşilor. Atunci când se organizează un concert într-o biserică ortodoxă se consideră a fi o prelungire a slujbei, folosindu-se doar partituri corale "a capella", adică fără acompaniament instrumental, iar la sfârşit nu se aplaudă pentru că artistul îşi dăruieşte darul său slujirii lui Dumnezeu, Cel Care i-a oferit acest talant.