Răspunsuri duhovniceşti: Cura alimentară exagerată slăbeşte şi sufletul, nu doar trupul

Părinte, din cauza obsesiei de a arăta bine, tot mai multe adolescente şi femei tinere se confruntă cu boli aşa-zise moderne, precum anorexia şi bulimia, care sunt deosebit de periculoase pentru sănătate. Ce ne puteţi spune despre aceste boli, cât de dăunătoare pot fi ele pentru sufletul nostru?

În zilele noastre, societatea pune tot mai mult accent pe felul în care arătăm, iar noi, din dorinţa de a fi în pas cu moda sau de a arăta asemenea personajelor din reviste, ajungem nu numai să ne desfigurăm, ci chiar să ne automutilăm. Vrem să rămânem tineri, fără riduri, fără kilograme în plus sau alte schimbări care intervin odată cu înaintarea în vârstă. Femeile au impresia că nu sunt atrăgătoare decât dacă sunt foarte slabe, iar bărbaţii sunt fascinaţi de creşterea masei musculare, ci nu de menţinerea sănătăţii. Iată cât de atraşi suntem de aspectul exterior. Îngrijirea trupească nu este un păcat, ci dimpotrivă, o necesitate, însă când grija faţă de felul cum arătăm devine o obsesie, se poate vorbi şi de o alterare a fiinţei spirituale. Cel mai grav pentru om este atunci când pierde din vedere scopul pentru care Dumnezeu l-a creat: dobândirea mântuirii, adunarea de comori în ceruri, în nici un caz câştigarea lumii acesteia şi strângerea de comori pe pământ.

Din ce în ce mai multe femei, mai ales fete adolescente (unele dintre ele biete copile) ajung să-şi automutileze corpul prin înfometare, temându-se de îngrăşare. În acest fel apare boala numită anorexie. Mănâncă din ce în ce mai puţin, încercând să-şi limiteze greutatea copului prin înfometare voită. Aceasta nu mai este o cură de slăbire, ci o adevărată boală care pune stăpânire atât pe corp, cât şi pe psihic. Aceste persoane care suferă de anorexie nu-şi sluţesc doar trupul, ci îşi urâţesc şi sufletul. Femeile care ajung într-o astfel de fază îşi pierd respectul şi încrederea în sine. În ceea ce priveşte bulimia, putem afirma că această dereglare alimentară se datorează, în mare parte, stresului cotidian şi complexelor contemporane: teama de a creşte în greutate, dorinţa de a arăta "bine şi provocator", insatisfacţia faţă de propriul trup, cure de slăbire sau alimentaţie anormală. Bulimia este o dereglare alimentară cronică, cu accese de foame, în timpul cărora bolnavii mănâncă pe ascuns cantităţi uriaşe de hrană, într-un timp scurt. Apoi, ei îşi provoacă singuri vărsături. În felul acesta se pierde respectul faţă de sine, autocontrolul şi echilibrul psihic, ajungându-se la depresii şi stări de angoasă sau agitaţie. Astfel, problemele spirituale nu vor întârzia să apară, ci vor interveni odată cu contractarea acestei boli. "Plata păcatului este moartea" (Romani 6, 23), iar suferinţa trupească vine ca urmare a greşelilor spirituale.

Pe lângă tratamentul medicamentos, ce alte alternative avem pentru a învinge boala?

Biserica ne învaţă că, în anumite perioade din timpul anului şi chiar în timpul săptămânii, trebuie să ne abţinem de la anumite mâncăruri numite "de dulce" pentru a da posibilitate trupului şi minţii să se gândească mai mult la cele spirituale, dar şi pentru a face un exerciţiu de voinţă. Cel care este dominat de patima mâncării şi nu se poate abţine de la o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă va avea de suferit nu numai fizic, ci şi psihic şi, implicit, duhovniceşte; de aceea, cu ajutorul duhovnicului şi al medicilor astfel de patimi se pot vindeca. În cazul acestor boli, pe lângă tratamentul medicamentos, vindecarea depinde mai ales de voinţă, de modul creştinesc de a privi viaţa, de descoperirea frumuseţii interioare şi de preţuirea sănătăţii fizice şi spirituale, deopotrivă. Când greşelile sunt îndepărtate, iar sufletul este îngrijit, trupul se va însănătoşi.

În viaţă, nu aspectul fizic trebuie să primeze. Ar trebui să respectăm mai mult viaţa şi să o trăim în duhul Evangheliei Mântuitorului Hristos. Şi... să nu uităm: trupul este muritor, însă sufletul este veşnic!