Răspunsuri duhovniceşti: Fericiţii lui Dumnezeu

Părinte profesor Ioan Tulcan, în fiecare an, pe 15 iunie, cinstim pe Fericiţii Ieronim şi Augustin. Cu ce se diferenţiază aceştia de un sfânt?

În calendarul sfinţeniei creştine sunt diferite categorii de oameni bineplăcuţi lui Dumnezeu: sfinţi mărturisitori, cuvioşi, dascăli ai lumii, fericiţi etc. Din categoria fericiţilor fac parte şi Ieronim cu Augustin. Cei doi părinţi ai Bisericii n-au fost numiţi sfinţi în sensul adevărat al cuvântului pentru cel puţin două motive. În primul rând, pentru traiectoria vieţii lor personale, care a cunoscut diverse etape în care se aflau în contradicţie cu învăţătura creştină. Iar în al doilea rând, pentru că aceşti doi fericiţi, prin anumite puncte ale învăţăturii lor, s-au îndepărtat oarecum de ceea ce Biserica a stabilit prin sinoadele ecumenice şi prin conştiinţa ei a fi autenticitatea învăţăturii creştine.

Cine sunt aceşti doi fericiţi şi ce au însemnat pentru Biserica universală?

Cei doi fericiţi ai Bisericii, Augustin şi Ieronim, au trăit cam în aceeaşi perioadă - Ieronim în 347-420 şi Augustin în 354-430. Amândoi au aceeaşi formaţie intelectuală. Au fost pasionaţi de cultura şi filosofia greco-romană. L-au studiat pe Virgiliu, Cicero, Platon, Aristotel, din care s-au inspirat în viaţa lor. Până la un anumit moment, în perioada de tinereţe, aceştia au avut anumite rătăciri în viaţa lor, deşi părinţii lor erau creştini. Îndeosebi mama Fericitului Augustin, Monica, era o femeie de o profundă credinţă şi aleasă evlavie creştinească. De fapt rugăciunile şi credinţa ei au avut puterea de

a-l aduce pe fiul ei pe calea credinţei. Viaţa celor doi fericiţi s-a schimbat la maturitate, ceea ce nu constituie cazuri singulare dacă ne gândim la mulţi alţi sfinţi care au trăit înainte contrar învăţăturii creştine.

Amândoi au avut o convertire spectaculoasă, au simţit în viaţa lor prezenţa lui Dumnezeu care le-a schimbat destinul. Pe Ieronim l-a schimbat lectura adâncă a Scripturii, iar pe Augustin, rugăciunile mamei şi predicile Sfântului Ambrozie de la Roma, care l-au zguduit prin căldura, convingerea şi elevaţia lor. I-au atins sufletul tânărului aflat în profunde căutări.

Amândoi au fost îndrăgostiţi de Cuvântul lui Dumnezeu prezent în Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, şi s-au apucat să-L studieze cu osârdie. Astfel, Ieronim ajunge să traducă şi să revizuiască Sfânta Scriptură dând ceea ce se cunoaşte a fi textul Vulgatei, care a devenit normativ pentru Biserica Apuseană. Iar Fericitul Augustin s-a aplecat asupra cărţilor Sfintei Scripturi, ajungând să le aprofundeze şi să le comenteze cu o deosebită evlavie. Amândoi, şi Augustin, şi Ieronim, au făcut comentarii la cărţile Vechiului şi Noului Testament.

Care sunt cele mai importante dintre lucrările lor?

Fericitul Ieronim ne-a lăsat foarte multe omilii la Sfânta Scriptură; lucrări cu conţinut doctrinar, dogmatic ("Apologia contra lui Rufin", "Dialog contra pelagienilor"); lucrări de natură istorică ("Despre bărbaţii iluştri"). Şi Fericitul Augustin ne-a lăsat o mulţime de opere filosofice, apologetice ("Despre cetatea lui Dumnezeu" - 22 vo

lume), dogmatice ("Despre Sfânta Treime"), omilii la Sfânta Scriptură. Opera lor fiind deosebit de vastă, a intrat în conştiinţa Bisericii.

Chiar dacă Biserica nu i-a asimilat pe de-a-ntregul, a fost convinsă că nu se poate dispensa de ei. Râvna vieţii lor a lăsat urme adânci în conştiinţa teologică, misionară şi eclezială a creştinismului. De aceea i-a pus ca pilde de râvnă pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi a mărturisirii Lui. Pilda vieţii lor este luminoasă şi îndeamnă la imitare, la înflăcărarea întru dragostea faţă de Iisus Hristos. Ei rămân, cu toate lipsurile lor, călăuzitori şi ne oferă prilej de meditaţie şi reflecţie pentru ceea ce înseamnă viaţa personală a fiecărui creştin, în calitatea lui de fiu al lui Dumnezeu.