Răspunsuri duhovniceşti: Hristos răspunde încrederii şi credinţei

Părinte arhimandrit Dimitrie Irimia, ieri, în Duminica a 4-a după Paşti, s-a citit la Evanghelie momentul vindecării, de către Mântuitorul, a slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda. Care este înţelesul duhovnicesc al acestei minuni? Ce rol are păcatul în suferinţa noastră?

În pericopa Evanghelică a vindecării slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda, ca şi la alte vindecări miraculoase, vedem că Hristos aşteaptă de la slăbănogul cu suferinţă îndelungată să mărturisească dorinţa sa de a se tămădui, iar când se face cunoscut lui, că Hristos este cel care l-a vindecat, îi spune, "vezi de acum să nu mai greşeşti", de unde înţelegem că suferinţa lui trupească era o consecinţă a greşelilor sale.

Mărturisirea pe care Hristos o solicită celui în suferinţă o găsim aproape în fiecare caz de vindecare şi constituie un exemplu, o pregătire, pentru Sfânta Taină a Spovedaniei pe care Mântuitorul a întemeiat-o după Înviere. Înţelegem astfel că, fără voinţa omului, Harul nu lucrează şi că fără mărturisire nu este vindecare.

Slăbănogul din pericopa Evanghelică ne dă tuturor o lecţie de credinţă şi de răbdare prin faptul că aşteaptă vindecarea de 38 de ani. Este deosebit de important să reţinem acest exemplu de păstrare a nădejdii şi mai ales faptul că Hristos răspunde negreşit încrederii şi credinţei noastre.

Spre deosebire de Sfinţii Apostoli şi de toţi sfinţii care făceau minuni în numele lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos porunceşte slăbănogilor să se ridice şi să meargă, orbilor să vadă, furtunii să se liniştească, morţilor să învieze.

Acestea ne arată că Hristos este om adevărat, dar şi Dumnezeu adevărat, care a creat toate şi, ca atare, toate i se supun. Numai El are această putere de a schimba Creaţia, lucrul mâinilor Sale.

De fiecare dată, pe cei ce primeau vindecare, Hristos îi îndemna să meargă la templu. De ce?

Să-I mulţumească lui Dumnezeu, arătându-ne şi nouă în felul acesta că pentru toate darurile pe care le primim de la Dumnezeu să mergem în Biserica Sa, pentru a-i arăta recunoştinţa şi mulţumirea prin rugăciuni.

În acea vreme, era o singură scăldătoare, unde se cobora îngerul Domnului din când în când şi tulbura apa, şi numai prima persoană care intra după tulburarea apei se tămăduia. Astăzi, scăldătoarea este Biserica Sa cu multe "pridvoare", adică Sfintele Taine şi ierurgii prin care Harul Său lucrează ori de câte ori este nevoie prin mijlocirea slujitorilor Bisericii, episcopi şi preoţi. Prin mâinile lor, Dumnezeu "tulbură" apa trupurilor şi a sufletelor lor, sfinţind-o ca să devină vie şi curată, aptă pentru a locui împreună cu îngerii şi cu sfinţii în Rai.

Drept aceea, ori de câte ori apare în familia creştină o suferinţă sufletească sau o boală trupească, este necesar să alergăm la Sfânta Biserică ca odinioară cei bolnavi la scăldătoarea Vitezda, ştiind că acolo găsim "om", slujitorul Domnului, care să ne mijlocească primirea sfinţeniei vindecătoare de la Dumnezeu.