Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: „Iubirea desăvârşită izgoneşte frica“

Răspunsuri duhovniceşti: „Iubirea desăvârşită izgoneşte frica“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Eugenia Golub - 25 Sep, 2010

Preacucernice părinte Alin Balica, pornind de la Evanghelia care se va citi mâine în biserici, vă rugăm să ne spuneţi dacă mai este actual îndemnul de a ne lepăda de tot pentru a-L urma pe Hristos Dumnezeu?

Mâine vom auzi răspunsul la ceea ce Hristos ne-a spus în Duminica trecută: "De voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie". Vom auzi că aceste cuvinte sfinte s-au împlinit întocmai. De ce? Pentru că Petru se leapădă de ceea ce era (un pescar priceput, cu experienţă, care merge să pescuiască la timpul potrivit) şi intră în ascultarea de Dumnezeu, făcută în ciuda evidenţelor şi ajunge să asiste la minunea pescuirii minunate. Consecinţa a fost urmarea Mântuitorului, pentru că, "trăgând ei luntrile la ţărm şi lăsând totul, I-au urmat Lui" (Luca 5, 11). Înţelegem din această întâmplare minunată, mai întâi, ce poate face omul lăsat pe seama lui însuşi, cu toate talentele, deprinderile şi îndemânarea lui, dar fără Dumnezeu, şi, în al doilea rând, ce poate face omul în ascultarea de Dumnezeu, chiar când totul pare împotrivă, şi vedem că întâmplarea din Evanghelie este grăitoare în acest sens.

Trebuie să fim cu luare aminte apoi la un alt cuvânt al Mântuitorului înainte de întâmplarea minunii: "Du corabia la adânc şi aruncaţi mrejele". Învăţăm de aici că pe Dumnezeu şi minunea nu le poţi găsi în superficialitate, la suprafaţă, cum încearcă să ne convingă lumea în care trăim, ci, de fiecare dată, trebuie să mergi la "adânc", în profunzimea sufletului tău şi în profunzimea creaţiei şi, fără îndoială, acolo va fi Dumnezeu. Numai la adânc dacă vei ajunge, vei descoperi Taina lumii şi propria taină.

Suntem noi vrednici de iubirea Lui Hristos?

Da. Dar vom vedea mâine că Petru, omul, în faţa lui Dumnezeu, întocmai ca la începuturi, conştientizând starea de păcat, va încerca să se ascundă: "Doamne, du-te de la mine că sunt om păcătos". Dar Hristos nu pleacă din corabie, corabie care simbolizează Biserica, în care suntem toţi, într-o stare mai mică sau mai mare de păcătoşenie, ci îi răspunde lui Petru şi nouă pentru veşnicie: "Nu te teme!". Petru se află în faţa Iubirii Întrupate şi ne spune Sfântul Evanghelist Ioan că "iubirea desăvârşită izgoneşte frica" (Ioan 4, 18). Concluzionând, cred că putem spune că înţelegem din Sfânta Evanghelie de mâine că, pentru ca viaţa noastră să fie o minune, trebuie, fără frică, să traversăm întunericul nopţii noastre, întunericul păcatului pentru a ajunge la lumina dimineţii lui Hristos şi, căutând în adâncul fiinţei noastre, negreşit, acolo să găsim Iubirea, adică pe Hristos Dumnezeu.