Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Logodna nu dă dreptul la consumarea vieţii conjugale

Răspunsuri duhovniceşti: Logodna nu dă dreptul la consumarea vieţii conjugale

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Nicoleta Olaru - 01 Noi, 2011

Părinte, care este rolul logodnei în viaţa tinerilor creştini? Se poate săvârşi logodna înaintea căsătoriei ca o statornicie a relaţiei?

Logodna este promisiunea reciprocă a unui bărbat şi a unei femei că vor încheia căsătoria. Logodna, aşa cum apare în dreptul roman, se făcea înainte de căsătorie, fără însă a avea efect juridic asupra căsătoriei, existând libertatea ca, în virtutea acestui drept, logodna şi căsătoria să poată fi desfăcute.

Biserica a limitat libertatea dreptului roman şi, prin binecuvântarea sa, a dat logodnei aceeaşi importanţă morală obligatorie pe care o are Taina Cununiei.

În acest sens, logodna este începutul cununiei, deoarece în ea este cuprinsă condiţia ce formează esenţa cununiei, adică un consimţământ reciproc al unui bărbat şi al unei femei pentru viaţa comună.

Atât Vechiul Testament, cât şi Noul Testament consideră femeia logodită drept soţie a logodnicului. Proorocul Moise numeşte "femeia aproapelui său" (Deuteronom 22, 24) pe fecioara logodită cu un bărbat, iar în Evanghelia de la Matei, Preacurata Fecioară Maria, care era numai logodnica lui Iosif, se numeşte "femeia sa", iar el "bărbatul ei" (Matei 1, 18-20). Aceeaşi învăţătură o desprindem şi din rugăciunea rostită în taină de preot la oficierea logodnei, în care se arată că Domnul nostru este "Cel ce dintre neamuri mai înainte Şi-a logodit Biserica, fecioară curată...", ceea ce arată că logodna este imaginea vie a logodnei lui Hristos cu Biserica prin darurile Sfântului Duh. Logodna era o pregătire pentru marea Taină a Nunţii, trăită în curăţie şi însuşirea învăţăturilor creştin-ortodoxe în cadrul Bisericii, sub îndrumarea duhovnicului.

Cu timpul, pentru evitarea desfrânării care putea surveni în perioada dintre logodnă şi nuntă, din cauza pierderii sensului duhovnicesc al vieţii, s-a hotărât asocierea celor două slujbe, conform canonului 98 al Sinodului VI Ecumenic (680-681).

Slujba logodnei este o ierurgie, fiind aşezată înaintea Tainei Cununiei, făcând cu ea un tot unitar. Această slujbă este noua formă a contractului marital, mirele şi mireasa făgăduindu-şi credincioşie reciprocă. Ea este legătura reală a căsătoriei, căreia îi lipseşte doar plinirea sacramentală ultimă.

Logodna se poate încheia înaintea căsătoriei, ca o statornicie a relaţiei între miri, însă ea nu dă dreptul la consumarea vieţii conjugale, fiind doar o arvună, o promisiune sau o făgăduinţă de a întemeia familia. Numai Sfânta Taină a Cununiei dă dreptul la aceasta. Sunt cazuri în care cei ce au făcut logodna nu mai vin să li se administreze şi Taina Nunţii, continuând să trăiască în concubinaj toată viaţa.

"Episodul inelelor" poate fi întregit deci de o slujbă la biserică?

Slujba logodnei conţine cereri speciale pentru logodnici, două scurte rugăciuni de schimbare a inelelor, încheindu-se printr-o lungă rugăciune concluzivă.

Cele două scurte rugăciuni ale slujbei logodnei arată sensul logodnei creştine, care "asociază căsătoria cu lucrarea mântuitoare a lui Hristos, care reface unitatea dintre Dumnezeu şi omenirea căzută, prin logodirea firii omeneşti".

Credincioşia lui Dumnezeu faţă de făgăduinţa Sa, care este tema principală a slujbei logodnei, este exprimată în simbolismul inelelor (Facerea 41, 42; Facerea 38, 18; Daniel 6, 17; Luca 15, 22) şi în simbolismul mâinii drepte (Ieşirea 15, 26).

Cu alte cuvinte, simbolismul inelelor şi al mâinii drepte, care este canonic (scripturistic şi patristic), ne arată că în slujba logodnei se aduce adorare Sfintei Treimi şi Dumnezeu Însuşi făgăduieşte binecuvântarea şi sprijinul Său, iar lipsa de credinţă reciprocă înseamnă, pentru creştini, o trădare a lui Dumnezeu şi o respingere a promisiunii Sale de a le dărui o nouă viaţă deplină şi sănătoasă.

"Episodul inelelor" se face numai în cadrul logodnei, unită cu Sfânta Taină a Cununiei, deoarece în zilele noastre separarea celor două slujbe ar crea concepţia că logodna ar fi suficientă. Tinerii, în virtutea libertinajului promovat de societate, n-ar mai da atenţie importanţei duhovniceşti a binecuvântării divine acordate în Taina Cununiei.