Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Teologie și spiritualitate Evanghelia zilei Răspunsuri duhovniceşti: Mărturisirea Învierii în actualitate

Răspunsuri duhovniceşti: Mărturisirea Învierii în actualitate

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Evanghelia zilei
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 20 Aug, 2010

Înalt Preasfinţite Mitropolit Irineu, care este modul autentic de a ne arăta măturisitori ai Învierii în lumea de astăzi?

Învăţătura despre Înviere este o bucurie duhovnicească universală, este lumina vieţii veşnice ce s-a revărsat peste întreaga creaţie. Fericita ei trăire şi contemplaţie constituie esenţa sfintei noastre Ortodoxii, identică cu credinţa în triumful vieţii, în nimicirea morţii şi a tiraniei păcatului. De asemenea, ea este legată de aşteptarea plină de nădejde a arătării slavei viitoare, atât de putenic exprimată în cultul nostru ortodox şi în spiritualitatea noastră românească. Prin Învierea Domnului, făptura e introdusă în armonia divină a Împărăţiei Cereşti. În acest sens, Învierea lui Hristos este un imn al vieţii "în Hristos şi în Duhul Sfânt", care trebuie mărturisită în lumea contemporană. Apoi, prin moartea şi învierea Sa, Hristos Domnul ne descoperă chemarea noastră originară, de fiinţe jertfelnice.

De ce trebuie să existe o jertfă în tot ceea ce facem?

Mântuitorul Hristos este "Jertfa cea vie şi nejertfită…". El moare pe Cruce şi apoi învie, arătându-ne, prin această taină, puterea creatoare a jertfei, înainte de întemeierea lumii. Datorită acestui fapt, orice act creator al nostru are drept temei şi sursă jertfa, iubirea jertfelnică, fără de care nu se face nimic. De fapt, numai în jertfă există o sămânţă vie, un ţel, iar încununarea acesteia este rodul prăznuit pascal. Sfântul Apostol Pavel subliniază acest adevăr când zice: "că nu cu lucruri stricăcioase, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din viaţa voastră deşartă, lăsată de la părinţi, ci cu scumpul sânge a lui Hristos, ca al unui Miel nevinovat şi neprihănit, Care a fost cunoscut mai dinainte de întemeierea lumii, dar care S-a făcut arătat, în anii cei mai de pe urmă, pentru voi". Tot sub acest semn al jertfei Îl vesteşte pe Hristos Sfântul Ioan Botezătorul, care zice: "Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii".

Ca atare, şi noi, pornind de la aceste realităţi, trebuie să ne jertfim în fiecare moment al vieţii noastre pentru adevăr, dreptate şi sfinţenie. În sensul acesta, fiecare să se statornicească în chemarea în care a fost rânduit de Dumnezeu: unii, ca preoţi, mărturisind credinţa prin propria lor viaţă; alţii, ca monahi, prin osteneala călugărească, post şi rugăciune, prin înfrânare şi curăţie sufletească; iar alţii, ca mireni, prin strădanie de fiecare zi pentru a fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu, prin credinţă şi fapte bune. Să-L primim cu bucurie pe Domnul şi să-L preamărim, mulţumindu-I pentru binefacerile pe care ni le dăruieşte cu atâta dragoste. În acelaşi timp, să comunicăm şi noi celor din jurul nostru bucurie şi pace, prin cuvânt şi faptă, ajutând pe cei bolnavi, pe cei săraci, pe cei întristaţi şi necăjiţi, pe cei îndoliaţi şi îndureraţi. Să nu uităm, în rugăciunile noastre, nici pe cei care se află departe de ţară. Să întărim comuniunea de iubire între părinţi şi copii, între soţi şi soţii, între prieteni, între vecini, căutând "pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul".