„În vremea aceea, mergând Iisus pe cale, a zis cineva către El: Te voi însoți oriunde Te vei duce. Și i-a zis Iisus: Vulpile au vizuini și păsările cerului cuiburi; dar Fiul Omului nu are unde să-Și plece
Răspunsuri duhovniceşti: „Nu imboldul de a avea, ci dragostea de Dumnezeu mântuieşte“
Preacucernice părinte Bogdan Frăţilă, pornind de la Evanghelia despre dregătorul bogat, vă rugăm să ne spuneţi dacă ne putem mântui sufletul bucurându-ne de confort şi lucruri materiale? Ne împiedică dragostea pentru material să ne desăvârşim spiritual?
Dregătorul bogat despre care ne vorbeşte Evanghelia ne simbolizează pe noi. Deşi grija noastră trebuie să fie mântuirea sufletului, ne îngrijim mai mult pentru cele materiale, pentru bogăţiile lumii acesteia, şi nu mă refer neapărat la sume mari de bani sau la mai multe avuţii, ci la faptul că ne motivăm "dorinţa de a avea" cu "nevoia de a avea". Dacă ar fi să trăim în paralel cu timpurile mai vechi, timpuri trăite de bunicii noştri, am observat că trăim vremuri foarte bune. Însă nu facem decât să ne văităm că nu avem tot ce ne trebuie, că nu avem sumele necesare a ne acoperi nevoile şi confortul de zi cu zi. La un prim gând nu este nimic greşit, dar cine oare îşi poate mântui sufletul prin confort şi comoditate? Tânărul bogat voia mântuirea, dar nu voia să renunţe la posibilitatea împlinirii nevoilor lui. Bogăţia pe care o poseda îi dădea posibilitatea să se desăvârşească pe plan material. Este adevărat că el simţea nevoia unei desăvârşiri spirituale, duhovniceşti, dar dragostea lui pentru cele materiale îl împiedica. Mântuitorul Hristos îl îndeamnă pe el, şi prin el pe noi, să renunţe la confort şi comoditate ca să fie desăvârşit. Sfântul Isaac Sirul ne spune că "nimeni nu s-a urcat vreodată la cer prin comoditate". Tânărul voia să desăvârşească ceea ce începuse, adică împlinirea Legii care nu este suficientă pentru mântuire, iar Mântuitorul îl îndeamnă să renunţe la satisfacerea sinelui, care este păguboasă pentru suflet. Pentru a merge în Împărăţia cerurilor trebuie să renunţăm la tot ceea ce avem? Astăzi, Dumnezeu nu vrea să renunţăm la ceea ce avem, ci să ne mulţumim cu ceea ce avem şi să le facem pe acestea folositoare pentru suflet. A avea mai mult nu înseamnă că este mai folositor. Revenind la păzirea poruncilor, aceasta nu este un lucru greşit, căci în ele sunt cuprinse Voia lui Dumnezeu, dar desăvârşirea vine prin Hristos, desăvârşirea harului. "Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos" (In. 1, 17). În altă parte, Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să căutăm mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga nouă. Deci nu imboldul de a avea, ci dragostea de Dumnezeu mântuieşte.