Răspunsuri duhovniceşti: Perspectiva biblică asupra zilelor creaţiei

Părinte, despre perioada biblică a creaţiei au apărut tot felul de controverse şi opinii divergente. Vorbiţi-ne în câteva cuvinte despre felul cum prezintă Cartea Facerea acest aspect.

Cartea Facerea ne prezintă crearea lumii în şase Zile. Aceste Zile nu trebuie înţelese din punct de vedere cronologic, ci duhovnicesc. Ele sunt afirmarea a şase lucrări ziditoare ale lui Dumnezeu, care au ivit universul aşa cum îl cunoaştem şi îl vedem. Întâmplările acestor zile sunt miraculoase. În prima Zi, Dumnezeu creează lumea îngerilor şi pământul. Tot acum El dă poruncă luminii să apară (1, 1-5). A doua Zi, Creatorul a despărţit apele (1, 6-8). În Ziua a treia, Dumnezeu face să apară uscatul şi mările; apoi dă poruncă pământului să odrăslească verdeaţă (iarbă şi pomi) (1, 9-13). Soarele şi luna cu stelele apar în Ziua a patra (1, 14-19). Ziua a cincea vine cu apariţia peştilor şi a păsărilor (1, 20-23). În Ziua a şasea, Dumnezeu creează animalele pământului şi pe om (1, 24-25).

Pentru om, Dumnezeu nu foloseşte acelaşi mod de creare ca la celelalte fiinţe şi lucruri, "să fie", ci zice: "să facem om după chipul şi asemănarea Noastră". "După chipul", înseamnă că omul are puterea de a stăpâni creaţia, şi de a crea, că are raţiune şi voinţă liberă, că este o persoană cuvântătoare şi responsabilă pentru creaţie. "Asemănarea" cu Dumnezeu este starea finală de îndumnezeire, este întregul drum de dezvoltare al chipului, prin voinţa omului stimulată şi ajutată de harul divin.

Trupul omului a fost făcut de Dumnezeu din pământ, iar suflarea de viaţă (sufletul) a venit de la Dumnezeu atunci când trupul a fost gata să-l primească. Psalmistul David zice: "mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit" (Psalmul 118, 73).

Dumnezeu creează mai întâi pe Adam pentru a arăta că la originea neamului omenesc se găseşte un singur strămoş. Eva, "Maica tuturor celor vii" (Facerea 3, 20), a fost făcută din coasta lui Adam, pentru a-i fi "ajutor pe potriva lui". Dumnezeu îi binecuvântează şi le dă poruncă: "Creşteţi şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi".

După ce a creat lumea, Sfânta Scriptură ne spune că Dumnezeu "S-a odihnit de toate lucrurile Sale", adică a încetat să mai creeze. Însă acest lucru nu înseamnă părăsirea sau izolarea lui Dumnezeu de lume, ci rămânerea Lui în ea spre a o ajuta să-şi împlinească scopul pentru care a fost creată: de a fi mediu de întâlnire şi dialog al omului cu Dumnezeu.

Care este sensul divin al creaţiei?

Întreaga creaţie are o dublă orientare: preamărirea lui Dumnezeu şi fericirea creaturilor, dobândirea vieţuirii veşnice cu Persoanele Sfintei Treimi.

Sfântul Vasile cel Mare zice: "Din frumuseţea celor văzute să înţelegem pe Care-i mai presus de frumuseţe, iar din măreţia celor care cad sub simţurile noastre să ne ducem cu mintea la Cel nemărginit". Sfântul Ioan Gură de Aur spune că "cerul este frumos, dar este astfel pentru a te închina Celui Care l-a făcut; soarele este strălucitor, dar este astfel pentru a-L cinsti pe Creatorul său".

Rostul creaţiei se vădeşte prin facerea omului de către Creatorul a toate, creaţia având scopul de a realiza un dialog între Dumnezeu şi om. Sfântul Grigorie Teologul zice: "În calitatea mea de ţărână, sunt ataşat de viaţa de aici, de jos, însă fiind şi o părticică divină, port în pieptul meu dorinţa după o viaţă viitoare".

Cuviosul Siluan Athonitul zice: "Din pulberea pământului l-a zidit Domnul pe om, dar ne iubeşte ca pe propriii Săi copii şi ne aşteaptă cu dor la El… Duhul lui Dumnezeu dă mărturie duhului nostru că vom fi veşnic împreună cu El".

Deci lumea a fost oferită de Dumnezeu omului pentru a intra în comuniune cu El.