Răspunsuri duhovniceşti: Postul cel duhovnicesc, postul de păcate, continuă

Răspunsuri oferite de protosinghelul Varsanufie Brihan de la Mănăstirea Sihăstria, judeţul Neamţ

Preacuvioase părinte, ce înseamnă în fapt bucuria Învierii? Cum o putem trăi şi mai ales prelungi în viaţa noastră?

Ne bucurăm în această perioadă pascală fiecare după măsura inimii noastre, după măsura dragostei faţă de Dumnezeu, după foamea şi setea pe care le avem pentru mântuire. De bucurat se bucură acum şi creştinii de Paşte şi de Crăciun - ştiţi că sunt creştini care consideră că este o datorie a lor, sfântă, să fie prezenţi la Sfânta Liturghie în toate sărbătorile, dar sunt şi acei creştini care vin numai la aceste praznice mari - şi nu numai ei se bucură: se bucură toată făptura de marea biruinţă asupra morţii. Asta înseamnă Învierea - biruinţa morţii. Dacă v-aţi aflat vreodată la capul muribunzilor, aţi văzut cât se luptă toţi pentru a le prelungi viaţa măcar şi cu o zi. Au căutat oamenii secole de-a rândul antidotul morţii, dar nu l-au găsit. Singurul antidot al morţii este Sfânta Împărtăşanie, pentru că Hristos este Cel ce a biruit cu adevărat moartea şi, făcându-ne una cu El, suntem şi noi biruitori asupra morţii. Prin Sfânta Împărtăşanie prelungim Sfânta Înviere în viaţa noastră.

Ne putem considera martori ai Învierii doar adresând salutul pascal "Hristos a înviat"?

Dacă Hristos cu adevărat a înviat în noi, dacă viaţa noastră este o viaţă înviată, în lumina lui Hristos, murind păcatului, atunci da, suntem martori ai Învierii. Orice om duhovnicesc este martor al Învierii. Nu cei ce aprind lumânări în noaptea Învierii, nu cei ce spun "Hristos a înviat" sunt martorii Învierii, ci aceia care Îl au pe Hristos înviat înlăuntrul lor. E bine, da, că ne salutăm cu salutul pascal, dar acesta nu trebuie să fie un simplu salut, trebuie să fie o mărturisire, dar nu o mărturisire slabă, ştirbă. Şi nu putem trăi cu adevărat Paştele Învierii, dacă nu am trăit Paştele răstignirii.

Ce înseamnă Paştele răstignirii?

În noaptea Învierii, preotul iese cu lumânarea Învierii, dar şi cu crucea răstignirii. Aceasta înseamnă bucuria Învierii: bucuria care nu uită cu ce preţ s-a obţinut aceasta. Hristos Însuşi vine şi ne arată semnele cuielor Sale. S-a plătit un preţ foarte mare pentru păcatele noastre. Aşa conştientizăm importanţa Învierii. Ar trebui să ne gândim, înainte de a săvârşi un păcat, la cât de mare a fost preţul cu care a fost răscumpărat acel păcat. S-a terminat postul, uităm treptat şi de bucuria Învierii, dar postul cel duhovnicesc, postul de păcate, continuă. (Nicoleta Olaru)